Averea boierească: Diata marelui ban Grigore Greceanu
Averea boierului era compusă din moșii, vii, robi, case mari de piatra la București, în apropierea puterii, dar și pe domeniile de la Scăieni, Dragomirești, Vizurești sau Bițina. În plus, prăvălii, cule, pivnițe, însoțite de obiecte si ustensile necesare producerii vinului, „obiecte casnice”, haine și bijuterii, vite.
Întrucât soția Ilinca i-a fost devotată o viață întreagă, banul îi lăsa acesteia averea, după moartea ei moștenitori devenind fiii și fiicele celor doi frați și celor cinci surori: nepoatele Zmaranda, Marica Fărcășanu, Ilinca, Ilinca Brătășanu, Zmaranda Micșunescu Pulheria, Păuna, plus vara Safta, și nepoții Draghici biv vel pitar, Constantin Filipescu, Iordache Ciocănescu, Radu și Diicu Brăiloiu, Barbu.
Soția e îndreptățită de ban să facă ce vrea cu averea moștenită
Cu soția lui, banul Grigore Greceanu a avut o relație excelentă, bazată pe încredere și devotament, respectul în familia lor fiind reciproc. Acest document permite cititorului de azi să nuanțeze realitățile de la mijlocului secolului XVIII. În mod cutumiar, nevasta nu moștenea de fapt nimic, rudele de sânge fiind îndreptățite. Cu Ilinca, marele ban a trecut prin multe de-a lungul unei căsnicii de peste 40 de ani, inclusiv pierderea tuturor copiilor, se înțelege deci de ce ea este principalul beneficiar.
Boierul nu avea relații la fel de strânse cu celelalte rude ale sale, însă nu se poate spune că nu este darnic cu rubedeniile sale, încercând să mulțumească pe toată lumea. Banul încearcă prin redactarea acestui testament să ofere soției sale după moarte lui o viață tihnită și ferită de griji materiale, dar mai ales ferită de nemulțumirile și ingratitudinea rudelor sale.
Grigore Greceanu nu a avut moștenitori direcți, fiul cel mare, Ioniță, trăind doar până la vârsta de 17 ani, de aceea insistă mult asupra aspectelor juridice ale tratamentului, pentru a ține la distanță rudele hrăpărețe.
Testamentul lui Grigore Greceanu revelează o realitate puțin cunoscută și aproape deloc bănuită: existau și familii fericite, cupluri care se iubeau și care se respectau. Anticipând destinul soției sale după moartea sa, marele ban a încercat să ofere o fundamentare juridică solidă deciziei sale de a oferi marea parte a averii sale soției, oferindu-i Ilincăi argumente în eventualitatea unui proces cu rudele sale.
O excepție în epocă, diata marelui ban marca începutul trecerii la familia nucleară de tip modern.
