Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Astăzi se împlinesc 102 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Documentul care a stabilit granițele după Primul Război Mondial
Geneza României

Astăzi se împlinesc 102 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Documentul care a stabilit granițele după Primul Război Mondial

trianon

Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne). 

Transilvania a devenit din punct de vedere juridic parte a României

Data de 4 iunie are o mare importanță pentru istoria României, iar astăzi se împlinesc 102 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, document care a stabilit granițele după Primul Război Mondial și prin care Ungaria a pierdut trei sferturi din teritoriul pe care îl administrase. Semnarea tratatului de pace cu Ungaria şi consfinţirea hotărârilor adoptate cu privire la frontiere a întârziat din cauza tulburărilor create în Europa Centrală de regimul bolşevic instaurat la Budapesta si de intervenţia militară română de stabilizare a regiunii.

Tratatul semnat între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte.

Sfârșitul Primului Război Mondial a marcat nevoia de a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia.

La sfârşitul anului 1919, guvernul României condus de Alexandru Vaida-Voievod reuşise prin abilitate politico-diplomatică să pecetluiască semnarea Tratatelor de pace cu Austria, Bulgaria cât şi Tratatul Minorităţilor. În ce priveşte relaţia cu Ungaria, guvernul de la Bucureşti a garantat retragerea trupelor sale din Ungaria pe linia frontierei dintre cele două ţări stabilită în iunie 1919.

Partea a doua a Tratatului era dedicată frontierelor noii Ungarii. Pe lângă detaliile referitoare la traseele ce trebuiau urmate de către granițele dintre statul maghiar și statele vecine – Austria, Cehoslovacia, România și Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor -, se mai stabilea, prin articolul 29, că trasarea pe teren urma să fie făcută de către niște Comisii de Delimitare ce trebuiau să-și înceapă activitatea în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Tratatului. Hotarele Ungariei erau cele pe care le stabiliseră comisiile de experți ale Conferinței de Pace încă din primăvara anului 1919.

Armata română în fața parlamentului ungar

                                                                                                  Armata română în fața parlamentului ungar

Ungaria refuza să semneze Tratatul de pace

Delegaţia română condusă de Alexandru Vaida-Voievod a replicat la 20 februarie 1920, argumentând că nu mai poate fi pusă în discuţie situaţia graniţei deoarece aceasta fusese deja stabilită în şedinţa Consiliului Suprem din 12 iunie 1919 şi reiterată prin nota aceluiaşi for în data de 12 octombrie 1919 unde se specifica faptul că „graniţele sunt irevocabile şi definitive”.

La Bucureşti, la 13 martie 1920, guvernul Alexandru Vaida-Voievod a fost înlocuit cu un guvern condus de Alexandru Averescu. Meritul extraordinar al guvernului condus de Alexandru Vaida-Voievod a fost cuantificat în deblocarea negocierilor României cu Consiliul Suprem al Conferinţei de Pace, dar şi în ce priveşte îmbunătăţirea relaţiilor cu Marea Britanie şi Franţa, respectiv cu premierii britanic şi francez, Lloyd George şi Georges Clemenceau.

De asemenea, articolul 45 din partea a treia a Tratatului menționa:

„Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei Monarhii Austro-Ungare, situate dincolo de fruntariile Ungariei”.

Prin articolul 46 erau stabilite componențele Comisiilor de Delimitare a granițelor; spre exemplu, frontiera româno-maghiară urma să fie trasată de către o Comisie alcătuită din șapte membri, cinci Aliați, un român și un maghiar.

Prin articolul 47, România se angaja să semneze un Tratat privitor la protejarea minorităților de rasă, de limbă şi de religie – ceea ce, în fapt, făcuse încă din decembrie 1919 -, precum și să ocrotească „libertatea tranzitului și să aplice un regim echitabil comerțului cu alte națiuni”.

Partea a cincea (articolele 102-143) era intitulată „Clauze militare, navale și aeriene”, fiind dedicată dezarmării, în termen de trei luni de zile, a Ungariei învinse. 

Încercarea maghiarilor de a revizui prevederile Tratatului de la Trianon

Tratatul de pace cu Ungaria, semnat de România alături de Principalele Puteri Aliate şi Asociate la Trianon, a fost votat în cele două camere ale Parlamentului de la Bucureşti, în 17 şi 26 august 1920, iar legea pentru ratificare a fost promulgată prin decret regal la 30 august 1920, documentul intrând în vigoare la 26 iulie 1921.

La 11-13 noiembrie 1920 Parlamentul Ungariei a dezbătut şi a votat legea pentru ratificarea Tratatului de la Trianon.

Ungaria nu a ezitat să încerce revizuirea prevederilor Tratatului de la Trianon, într-o primă fază în anii 1938 – 1941, când Ungaria a anexat sudul Slovaciei – în 1938, Ucraina Subcarpatică – în 1939, nordul Transilvaniei – 1940 precum şi mai multe teritorii aflate azi în Serbia, Croația și Slovenia – în 1941, profitând de contextul internațional.

Cu toate acestea, frontierele Ungariei prevăzute în actul semnat la Trianon au fost restabilite în 10 februarie 1947, după încheierea Tratatului de Pace de la Paris, între Puterile Aliate și Ungaria. 

Registration

Aici iti poti reseta parola