Arheologii au recuperat sticlărie ornamentată dintr-o epavă romană veche de aproape 2000 de ani
Capo Corso 2 a fost descoperită pentru prima dată în 2012, la o adâncime de aproximativ 350 de metri, în porțiunea de mare dintre Capo Corso și insula Capraia.
Datarea preliminară plasează nava în jurul sfârșitului secolului I și începutul secolului al II-lea d.Hr., care s-a scufundat transportând o încărcătură formată aproape exclusiv din sticlă, atât în stare brută, cât și din mii de veselă brună lucrată.
O misiune italo-franceză a efectuat mai întâi un studiu fotogrammetric al epavei pentru a studia modificările survenite în sit în urma sedimentării și a acțiunii umane. Pe baza datelor obținute, cercetătorii au desfășurat apoi un vehicul operat de la distanță (ROV) numit Arthur.
Arthur este un nou prototip de ROV care poate ajunge la o adâncime de 2500 de metri. Acesta poate filma imagini video de înaltă definiție, poate ventila sau aspira sedimentele și poate recupera artefacte cu ajutorul unei gheare special montate.
Cu ajutorul ROV-ului au fost recuperate diverse obiecte din sticlă, inclusiv cupe și boluri din sticlă, precum și două bazine din bronz și câteva amfore.
Într-un anunț al Superintendenței Naționale pentru Patrimoniul Cultural Subacvatic:
„Toate materialele arheologice vor fi transportate la laboratorul Superintendenței Naționale din Taranto pentru analize științifice, pentru caracterizarea degradării biologice și pentru restaurare.”
Echipa de cercetători speră că studiul ulterior al obiectelor va dezvălui detalii despre cronologia navei și despre ruta pe care a parcurs-o în ultima sa călătorie. O primă analiză a încărcăturii sugerează că nava a venit probabil dintr-un port din Orientul Mijlociu, posibil din Liban sau Siria.
Având în vedere caracterul excepțional al epavei și rezultatele acestei prime campanii de prospecțiuni, cercetătorii din ambele țări speră să poată demara un proiect multidisciplinar mai amplu în anii următori.”
