Arheologii au descoperit un uriaș cimitir de tumuli din Epoca Bronzului
Săpăturile au fost efectuate în pregătirea unui proiect de dezvoltare a locuințelor, unde cercetătorii au găsit dovezi ale unor tumuli rotunzi care au fost nivelați din cauza secolelor de cultivare.
Construcția de tumuli rotunzi datează din perioada neolitică, dar majoritatea au fost construiți în timpul epocii Beaker și a epocii bronzului timpuriu (2400 – 1500 î.Hr.). Acești tumuli cuprind, de obicei, o cameră funerară centrală, o movilă și un șanț înconjurător.
Dimensiunile mormintelor rotunde pot varia de la un diametru de sub 10 metri până la 50 de metri, deși majoritatea tind să aibă o medie între 20 și 30 de metri. În plus, terasamentele asociate cu tumuli pot varia.
Unele prezintă movile centrale de mari dimensiuni, denumite „tumuli cu clopot”, în timp ce altele au movile centrale mai mici și maluri exterioare, cunoscute sub numele de „tumuli cu discuri”. Există, de asemenea, cele cu adâncituri centrale, adesea denumite „barouri de baltă”. Bârlogurile tind să fie asociate cu înmormântări – unele conțin doar indivizi singuri, altele o secvență de înmormântări și, ocazional, înmormântări multiple.
Cimitirul de lângă Salisbury este format din până la douăzeci sau mai mulți tumuli care se întind de-a lungul fundului unei văi până la un versant adiacent. Cimitirul este dispus în grupuri mici de perechi, dintre care cel puțin trei sunt tumuli cu mai multe faze – două au fost mărite substanțial, iar unul a început cu un șanț ușor oval care a fost înlocuit ulterior cu un șanț aproape circular.
Bârlogul de formă ovală indică faptul că ar putea fi potențial de origine neolitică sau construit într-o zonă asociată cu activitatea neolitică. În apropierea centrului se află o groapă comună colectivă care conține rămășițe scheletice de adulți și copii. Groapa scoasă la iveală conținea, de asemenea, alte două morminte, ambele conținând înmormântări Beaker, care au fost probabil create la începutul Epocii Bronzului, precum și gropi neolitice tăiate care conțineau un depozit de coarne de cerb roșu folosite pentru fabricarea uneltelor.
Excavațiile au descoperit, de asemenea, vestigii din perioada veche, indicate de descoperirea unei posibile clădiri cu caracteristici scufundate, lemn conservat, lame de cuțit din fier și ceramică, precum și o terasă de cultivare („lynchet”) care datează probabil din epoca târzie a fierului și gropi din epoca bronzului și epoca fierului.
