Europa Liberă transmitea, pe 31 octombrie 1989, ştirea arestării scriitorului Dan Petrescu, citând comunicatul publicat de ziarul francez „Libération”:
„Scriitorul român Dan Petrescu, care a declarat în urmă cu patru săptămâni o grevă a foamei pentru a protesta faţă de concedierea sa şi a obţine o viză de călătorie în Occident, unde intenţiona să urmeze un tratament medical, a fost arestat”.
Memoriul anti-Ceaușescu
Dan Petrescu, împreună cu alţi opozanţi, semnase un memoriu în care era respinsă propunerea de realegere a lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea.
Până la percheziţiile comandată de Tudor Postelnicu în 1983, nici unul dintre cei anchetaţi de Securitate nu se considerau membrii unui grup.
„Eram doar prieteni cu preocupări şi idei comune”, spunea Dan Petrescu, a cărui scrisoare către cumnatul său aflat atunci la Groningen, Ioan Petru Culianu, confiscată lectorului francez Romain Rechou, de la Universitatea din Iaşi, a fost pretextul acţiunii Securităţii.
Cei peste 20 luaţi pe sus la 6 dimineaţa pe 18 mai 1983, printre care Alexandru Călinescu, Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Luca Piţu, Dan Alexe deveniseră în ochii „organelor” membrii unui grup bine închegat, comandat din exterior, care voia să destabilizeze ţara.
Începând cu 1988, Grupul de la Iaşi se va distinge prin radicalismul mesajului. „Ceauşescu nu e singurul vinovat!” a fost titlul sub care a apărut în Liberation pe 26 ianuarie 1988, de ziua dictatorului, un interviu acordat de Dan Petrescu.
A fost mesajul care a făcut ca acţiunile Grupului de la Iaşi să se distingă între alte gesturi similare.
Foto: Cîndva la începutul anilor 80 – de la stînga, poetul Dan Giosu, Undina Natansohn, Mihai Dinu Gheorghiu, Dan Petrescu. Sursa: antoneseiliviu@wordpress.com
