Soldații regimentului 194 din Divizia 49 rusă, care erau staționați între orașele Bacău și Roman, în apropierea liniei frontului, au intrat în conflict cu românii și li s-a ordonat, la 27 decembrie 1917, să depună armele. Rușii au refuzat și au amenințat că vor folosi forța pentru a ajunge la Roman, pentru a elibera un lider bolșevic deținut de români. Armata română a fost nevoită să deschidă focul. Mai mulți soldați ruși au fost răniți, iar restul au fost dezarmați de români sau au fugit. Dezarmarea trupelor sovietice a atras o reacție dură și neobișnuită din partea guvernului sovietic. Constantin Diamandi a fost prins în cererea de șantaj a bolșevicilor.
Arestarea lui Constantin Diamandi a provocat proteste din partea întregului corp diplomatic străin din Rusia
Născut în 1868, într-o familie de boieri din Moldova, Constantin Diamandi a fost fiul lui Iancu Diamandi, deputat, senator și prefect de Bârlad, și al Cleopatrei Catargi. A intrat în diplomație în 1892, după ce și-a încheiat studiile universitare la București și Paris. Numit ministru plenipotențiar al României la Petrograd, Constantin Diamandi a jucat un rol foarte important în negocierea acordului dintre România și Antanta. În calitate de reprezentant al României la Petrograd, Diamandi a negociat, de asemenea, cu ministrul rus de externe Serghei Sazonov un acord secret între cele două țări. Cunoscută sub numele de „Acordul Sazonov-Diamandi”, convenția secretă româno-rusă a fost semnată la 18 septembrie (1 octombrie 1914).
În urma protestului corpului diplomatic acreditat la Petrograd, după două zile de detenție în condiții umilitoare, Constantin Diamandi a primit o notă din partea guvernului sovietic care condiționa eliberarea sa și a personalului Legației Regale Române de eliberarea trupelor rusești reținute pe front. Cu toate acestea, ministrul plenipotențiar al României la Petrograd a refuzat orice negociere:
„Am răspuns că nu voi accepta ca eliberarea mea să fie supusă niciunei condiții și că, în contextul unei încălcări atât de oribile a dreptului internațional, voi refuza categoric să negociez probleme de stat în timp ce sunt încarcerat”.
Guvernul sovietic rupe legăturile diplomatice cu România
Constantin Diamandi a acceptat să părăsească închisoarea numai după ce a redactat un raport în care scria clar că refuză orice negociere cu reprezentanții guvernului rus. După eliberare, Diamandi a fost expulzat din Rusia, iar guvernul sovietic a decis ruperea relațiilor diplomatice cu România (13/26 ianuarie 1918) și confiscarea Tezaurului României, aflat la Moscova.
Sovieticii au susținut că arestarea lui Constantin Diamandi „pentru o scurtă perioadă de timp” a avut loc „în semn de protest” față de „crimele autorităților militare și civile române”. Deoarece „această măsură nu a avut niciun efect”, au decis că:
„1. Toate legăturile diplomatice cu România vor înceta. 2. Legația română și, în general, toți reprezentanții autorităților române vor fi expulzați pe cea mai scurtă cale posibilă dincolo de graniță.
2. Tezaurul României, care se păstrează la Moscova, va fi reținut. Puterea sovietică își asumă responsabilitatea păstrării acestui tezaur, care va fi predat numai poporului român.
3. Șcerbaciov, fostul comandant-șef al Frontului Român, care s-a opus revoluției, este declarat dușman al poporului.”
