Apariția instituțiilor moderne, etica protestantă și capitalismul
Legitimitatea tradiționala, adică aceea în care puterea e bazată pe anumite cutume fixate de o anumită comunitate în timp, e strâns legată de monarhiile absolutiste, în care puterea politică e centralizată, tocmai pentru că această legitimitate își găsește caracterul licit din partea populației în anumite idei și practici, cum ar fi afirmarea originii divine a monarhului, el considerându-se sau urmaș, sau reprezentat al unei zeități pe pământ, afirmarea caracterului dinastic, prin care numai membrii unei anumite familii sau descendenții unui anumit grup puteau ocupa tronul, precum și rolul monarhul în împărțirea dreptății, prin care el își de-legitimează oponenții.
Spre deosebire de Evul mediu, unde instituțiile care îl secondau pe suveran se mărgineau la armată, curte și în unele cazuri administrații provinciale, în epoca modernă timpurie aceste instituții se specializează și își precizează atribuțiile, din curtea monarhul derivând o seamă de instituții cu rol financiar, judiciar, militar, administrativ etc.
Apariția statului modern a presupus o economie bazată pe raporturile bănești, pe dezvoltarea instituțiilor și a administrației provinciale, precum și pe constituirea sistemului diplomatic modern, care a presupus, nu peste tot și nu în același timp, menținerea unor ambasade permanente, corespondența scrisă între suverani, de care se ocupau secretariate specializate, precursoarele viitoarelor ministere de externe. Trebuie spus ca în ciuda acestor evoluții politica externă a statelor a fost în continuare una bazată pe conflicte, neținând-se cont de principiul rațiunii de stat, ci de alte criterii, cum ar fi confesiunea religioasă.
Reforma religioasa începuta de Luther și continuată de Calvin a presupus o interiorizarea a religie, o centrare pe om, înțeles ca persoană, nu ca membru al unei colectivități.
Pentru protestanți, așa cum încep sa fie denumiți adepții lui Luther după 1529, rolul preotului era nul, tocmai pentru ca în concepția lutheranistă, protestantă orice creștin era preot, având posibilitatea să descifreze singur Biblia și să aplice singur preceptele, fără medierea bisericii. Acesta este un mare pas înainte care conduce la eliberarea individului, cel puțin teoretic, lucru imposibil în Evul mediu, iar pe baza acestui individualism reforma religioasa căuta să-l apropie pe individ ca entitate distinctă de divinitate.
Reforma protestantă a contribuit, în concepția weberiană, la apariția capitalismului, căci ideea că omul trebuie să se preocupe mai ales de ceea ce face pe pământ și de cum trăiește aici, nu de lumea de dincolo, pentru care oricum era predestinat sau nu, a produs o schimbare în mentalitate care a generat formele inițiale ale capitalismului și deci ale lumii moderne.
