Cum s-a ajuns la întărirea tendințelor secesioniste?
Sondajele din SUA arată un sprijin puternic pentru împărțirea națiunii în state republicane și democrate independente, scrie Max Hastings pe site-ul Bloomberg.
„Știm că trăim vremuri ciudate. Cu toate acestea, mai ales pentru noi, străinii, este aproape incredibil să vedem imagini cu demonstranți americani fluturând pancarte în sprijinul „Texit” sau al unei noi republici a Californiei. Când jumătate din lumea în curs de dezvoltare se luptă să ajungă în SUA, percepând-o în continuare ca un paradis terestru, cum e posibil ca un cuvânt ca „secesiune” să ajungă la marginea dezbaterii politice?
Cu toate acestea, un sondaj recent al Universității din Virginia a constatat că 52% dintre alegătorii lui Donald Trump sunt acum „oarecum” în favoarea statelor controlate de republicani care „se despart de uniune pentru a-și forma propria țară separată”, în timp ce 41% dintre alegătorii lui Joe Biden adoptă aceeași poziție cu privire la statele democrate”.
Profesorul de drept Frank Buckley de la Universitatea George Mason a publicat anul trecut o carte în care susține că Statele Unite sunt „coapte pentru secesiune. Militantul de stânga Richard Kreitner e de aceeași părere. În „Break It Up”, el afirmă că americanii trebuie să termine munca de reconstrucție post-război civil sau „să renunțe complet la Uniune”.
În dreapta spectrului politic a înflorit, de altfel, o literatură întreagă neo-secesionistă. „Avem astăzi în America ceea ce sunt, în esență, două concepții concurente, radical diferite, care se exclud reciproc, despre bine, despre justiție și despre rolul statului în interacțiune cu cetățenii săi”, scrie David Reaboi de la Institutul Claremont.
„Dacă nu suntem de acord cu privire la aceste lucruri mari – care se vor manifesta în mod necesar în fiecare problemă politică, mare sau mică”, adaugă el, „ce forță puternică ne-ar putea reuni? Sau, pentru a pune o întrebare care este poate mai pertinentă – poate nu astăzi sau mâine, dar în curând: ce forță ne-ar putea împiedica să ne despărțim?”Aceasta pare o afirmație importantă și, de asemenea, înfricoșătoare. Reaboi este o voce extrem de conservatoare, dar în ochii multor străini, este cea a întregului Partid Republican. Definiția sa a adevărului pare cu totul diferită de cea a democraților, poate ireconciliabil.
De la Pakistan și Bangladesh la Cehia și Slovacia
După Al Doilea Război Mondial, au mai fost state care s-au dezintegrat. Nu e vorba numai de Iugoslavia și URSS. Când India a fost împărțită înainte de plecarea britanicilor în 1947, a apărut un stat format din nord-vestul musulman și estul Bengalului, cele două porțiuni separate geografic de mai mult de 1.000 de mile. Un sfert de secol mai târziu, în Pakistanul de Est au izbucnit revolte politice uriașe. Mișcarea separatistă a fost reprimată brutal de partea Pakistanului de Vest, apoi a început războiul în care India s-a alăturat separatiștilor pentru a crear noului stat Bangladesh.
În Europa, Cehoslovacia creată în octombrie 1918, pe ruinele Imperiului Habsburgic, s-a scindat în 1993 în Slovacia și Cehia.
De ce ar trebui să fie SUA diferite? Aceasta poate părea o întrebare absurdă, mai ales în comparație cu despărțirile post-coloniale menționate mai sus. Dar luați în considerare: În ultimii 250 de ani, America s-a extins fără încetare. Numai că în SUA au fost întotdeauna fisuri, divergențe profunde de vedere cu privire la modul în care își doresc să trăiască cetățenii din diferite regiuni. De mai bine de două secole, lucrurile care îi leagă pe americani s-au dovedit mai mari decât cele care îi despart. Dar dacă acest lucru se schimbă, este posibil ca unele părți ale țării să decidă să meargă pe drumul lor, cel mai evident California, care are a cincea cea mai mare economie din lume, scrie Hastings. Într-adevăr, pe măsură ce problemele de toate felurile cresc, iar bunăstarea devine o amintire, lucrurile care separă cele două Americi (conservatoare și progresistă) devin tot mai puternice.
Mișcarea Naționalistă Texană
Organizatorul Mișcării Naționaliste Texane, Joe Shehan, spune: „Văd în Texit mai degrabă un fel de a crea… un bastion sau un refugiu care să oprească alunecarea în haos, pentru că acolo văd că se duce… Am trei fiice, dar am 64 de fii pentru că sunt antrenor… îmi pasă de ei și de familiile lor”.
Naționaliștii din acest stat sunt încă inspirați de experimentul Republicii Texas din 1836-44, care a început cu Alamo. Cu toate acestea, istoricii își amintesc că Texasul independent a reintrodus sclavia, care fusese abolită de Mexic, și a comis violențe împotriva mexicanilor și a indigenilor.
Cu toate astea, „În mod evident, nicio secesiune în SUA nu este iminentă. Dar o astfel de dezvoltare a devenit de conceput, deoarece cu siguranță e mult mai puternică decât la începutul mileniului. Costurile unui astfel de proces, dacă ar avea loc, ar fi mult mai mari nu numai pentru SUA, ci pentru întreaga lume occidentală, decât orice destrămare a Regatului Unit sau chiar a Uniunii Europene”, conchide Hastings ]n editorialul scris pe site-ul Bloomberg .
