Spre sfârşitul secolului trecut, am avut şi noi la Bucureşti un şarlatan, un fel de „alchemist”, care pretindea că poate să prepare aur. Credem că va interesa pe cititori reamintirea evenimentelor, petrecute acum vreo cincizeci şi ceva de ani, când mulţi bucureşteni şi diferite persoane din provincie, au căzut victime cu prilejul aşa zisei „afaceri Andronic”.
Cine era acest Andronic, nu prea ştim bine. Probabil că ziarele de pe vremuri vor fi publicat biografia lui amănunţită. Dar detaliul nu are importanţă.
Fapt e că faimosul excroc, pripăşit în Capitală, s’a stabilit într’un apartament luxos. Acolo avea un salon cu mobilă aurită. Pe acea vreme, mobilele bronzate nu ajunseseră nici la modă şi nici nu erau cunoscute, astfel că „salonul aurit”, sau poate numai bronzat, al lui Andronic, a făcut o colosală impresie.
Se svonise că proprietarul mobilelor a descoperit apa de aur, cu ajutorul căreia transformi orice în nobilul metal.
Andronic, care pe cât se pare era foarte inteligent, şi-a alcătuit o bandă bine organizată în care fiecare ins avea un rol determinat pentru a-şi face o reclamă discretă, calculată cu preciziune în efectele ei mai depărtate sau mai apropiate.
Şi astfel au fost atraşi în casa excrocului foarte mulţi oameni bogaţi şi bine văzuţi, din Bucureşti şi din provincie.
E interesant că mai toţi cei care au fost convinşi că Andronic posedă secretul fabricării aurului şi au căzut victime ale excrocului fiind jefuiţi, au tăcut şi nu s’au prezentat la procesul ce-a urmat şi nici nu au făcut vreo reclamaţie spre a nu se vedea compromişi.
S’au mulţumit numai cu paguba materială avută nedorind să-şi vadă numele târât în noroi. De altfel, parchetul a pus mâna pe excroc, dar asupra averii sale a rămas o taină;nic azi nu se ştie cine au fost complicii deţinători ai sumelor excrocate. Deci păgubaşii care s’ar fi constitutit ca parte civilă, nici unul n’ar fi avut de unde să fie despăgubit.
Cum proceda Andronic
În primul rând clientul era adus în vizită la „boierul” Andronic, de vreun „amic” comun. Acolo, în palatul luxos al acestuia, naivul vizitator se pama în faţa „mobilelor de aur”.
