Antidinasticii: Primii cinci ani ai lui Carol I în România
Spre deosebire de moderați, liberalii radicali încearcă, prin propaganda antidinastică din presă să instaureze republica. În istoriografie, această conspirație este cunoscută drept ,,Republica de la Ploiești”. Deși partizanii șui Alexandru Candiano-Popescu, liderul complotiștilor ploieșteni, au ocupat telegraful și prefectura în noaptea de 7-8 august 1870, telegramele pe care conspiraționistul le-a trimis în afara țării pentru a vehicula detronarea lui Carol I, șeful stației de telegraf de la Predeal a împiedicat răspândirea lor, anunțând și Bucureștiul de revoltă. Guvernul a intervenit prompt și i-a arestat pe revoluționari și pe cei asupra cărora plana bănuiala că ar fi fost implicați, precum Bogdan Petriceu Hașdeu, Ion C Brătianu, Nicolae Golescu, autoproclamat prefect al Prahovei, Eugeniu Carada etc.
Liderul revoltei antimonarhice din vara lui 1870, Candiano-Popescu, nu a izbutit în a organiza o rezistență, iar „conspiratorii” au fost trimişi în faţa Curţii de Juraţi de la Târgovişte. La 17 octombrie 1870, toţi cei 41 de acuzaţi au fost achitaţi. La nivel european, războiului franco-prusac început în iulie 1870 și încheiat în 1871 cu înfrângerea Franței, detronarea lui Napoleon al III-lea, un susținător al cauzei românești, proclamarea celei de-a treia Republici Franceze și unificarea spațiului german impulsionau acești intelectuali să respingă principele prusac, în contextul unei francofilii răspândite.
Deconcertat de situația internă politico-economică precară, Carol I a căutat sprijin în Occident, Marile Puteri nefiind de data aceasta soluția. Amenințând cu abdicarea, Carol I a trimis ziarului german Augusburger Allgemeine Zeitung o scrisoare către un personaj fictiv, Auerbach, în care făcea bilanțul celor cinci ani de domnie. Fără mari servicii aduse, aflat în incapacitatea de a-și impune punctul de vedere în fața celor „care s-au erijat pe ei înşişi în diriguitorii acestei ţări”, Carol ar fi dorit o reîntoarcere „în scumpa mea patrie”. Apăruta la 15 ianuarie 1871, această scrisoare a fost publicată și în presa românească, criticii lui Carol I reproșându-i că prin această declarație comisese ,,un act de înaltă trădare”.
