Napoleon, în drumul său spre supremație în lume, ordonase o blocadă a Angliei silind majoritea țărilor continentale, inclusiv Rusia, să coopereze la boicotarea comerțului britanic.
În aceste condiții au răsărit în Europa industrii noi.
Industria textilă germană a luat o dezvoltare vertiginoasă și tot Germania a profitat mult de pe urma blocadei, înlocuind zahărul din trestie cu cel obținut din sfeclă.
Contrabanda devenise o îndeletnicire onorabilă și foarte profitabilă, iar câteva dintre țările neuter au prosperat de pe urma creșterii prețurilor. Una dintre ele era Danemarca.
Pacea de la Tilsit din 7-9 iulie 1807, semnată între Franța, Prusia și Rusia, a făcut ca Napoleon și împăratul rus Alexandru I să se alieze împotriva britanicilor. Prusacii au fost nevoiți să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul lor.
Franța silise Portugalia să coopereze împotriva Angliei, iar Rusia trebuia să constrângă Danemarca să-și unească flotele împotriva britanicilor, spre a da eficiență blocadei.
Fără declarație de război
Prințul moștenitor Frederik care domnea în Danemarca, în numele tatălui său nebun, regele Cristian al VII-lea, avea o atitudine echivocă, lăsând impresia că va da curs propunerii lui Napoleon.
Guvernul britanic a decis să captureze flota daneză pentru a evita căderea ei în mâinile lui Napoleon.
La 1 septembrie 1807, flota britanică a apărut în portul Copenhaga, fără nici o declaraţie de război.
Armata engleză, aflată sub comanda lui Sir Arthur Wellesley, devenit mai târziu Duce de Wellington, a cerut să i se predea imediat întreaga flotă daneză spre a fi ținută ca garanție pe durata războiului franco-britanic.
Danezii, cum era de așteptat, au refuzat, iar din ziua următoare frumoasa capitală a Danemarcei a fost bombardată timp de trei zile.
2000 de morți
Jumătate din oraș, inclusiv castele și biserici, a fost prefăcut în ruină. Arsenalele au fost distruse, iar numărul morților ajunsese la 2000 când danezii s-au predat.
Flota daneză a fost dusă în Anglia și ținută, nu numai cât a durat războiul cu Napoleon, ci pentru totdeauna. Tot cu acea ocazie englezii au pus mâna și pe insula Helgoland.
La 7 septembrie 1807, generalul danez Ernst Peyman a predat atât oraşul cât şi flota (18 nave de război, 11 fregate, câteva vapoare mai mici, 26 nave de luptă) covârşitoarei armate britanice sub conducerea generalului Lord Cathcart.
În plus, au fost distruse 74 nave de luptă din dotare, împreună cu două fregate mai vechi şi alte vase.
Acest bombardament al unei capitale neutre s-a vrut de-a lungul vemii, de către englezi, să fie uitat.
