În bătălia de la Tassafaronga din noaptea de 30 noiembrie 1942, forța de distrugătoare „Tokyo Express” a Marinei Imperiale a scufundat unul și a deteriorat grav trei crucișătoare grele ale marinei SUA, japonezii pierzând doar un distrugător.
Japonia a pierdut în cele din urmă Guadalcanal pentru că radarul american, experiența echipajului și tactica s-au îmbunătățit. În timpul acțiunilor din jurul celei de-a doua bătălii navale de la Guadalcanal din noiembrie 1942, Japonia a pierdut două corăbii și alte nave.
Long Lance a fost o armă devastatoare, dar numai la un moment dat și într-un set unic de condiții: radar american primitiv, echipaje americane neexperimentate care se confruntau cu marinari japonezi bine pregătiți, tactici slabe ale SUA în contrast cu expertiză de luptă japoneză.
Dar mai important a fost faptul că Long Lance a fost ultima gâfâială a unui mod de război, care era pe moarte. Super-torpile lansate de nave de suprafață ar fi fost decisive în bătălia din Jutland din 1916, dar până în 1942 avioanele și portavioanele erau cele care conduceau ostilitățile.
Sursa AICI
