Amintiri comune
David Ormsy-Gore îl cunoștea pe JFK încă din perioada în care tatăl lui Kennedy fusese ambasador în Marea Britanie. Când JFK a devenit președintele Statelor Unite ale Americii, Ormsy-Gore era ambasadorul Marii Britanii la Washington.
Kennedy l-a cunoscut prin sora sa, Kathleen, care se împrietenise cu Ormsy-Gore la o petrecere din vara anului 1938, care a avut loc la Londra. Ea i l-a prezentat fratelui său, formându-se între cei doi o adevărată prietenie. Cei doi au fost prezenți la multe petreceri, însă și la dezbateri care aveau conținut politic.
Când JFK s-a întors de la Harvard la Londra, în 1939 a vizitat alături de Ormsby-Gore Germania, pentru a înțelege singur cum evoluează regimul nazist. Deși niciunul din ei nu s-a implicat în al Doilea Război Mondial, legătura lor s-a închegat în momentul în care a murit un prieten comun, Billy Cavendish, moștenitorul unui ducat și soțul lui Kathleen.
Ormsby-Gore a devenit deputat în 1950. În momentul în care Kennedy a candidat la președinție, el era secretar de stat la Ministerul de Externe, devenind consilierul informal al politicii externe al lui Kennedy. Observând legătura strânsă dintre cei doi, Harol Macmillan, primul ministru al Marii Britanii, l-a numit pe Ormsby-Gore ambasador la Washington.
Legătura amoroasă încrucișată
Următorii trei ani au fost apogeul relației speciale dintre Marea Britanie și Statele Unite ale Americii. Având o legătură specială, JFK îi cerea mereu sfaturi ambasadorului britanic. Într-o seară, soția președintelui, Jackie Kennedy, i-a găsit pe cei doi analizând fotografiile secrete a rachetelor din Cuba. Kennedy era îngrijorat de scepticismul Europei legat de existența acestor rachete, motiv pentru care Ormsby-Gore l-a îndemnat să-și lanseze cele mai bune imagini de supraveghere pentru a verifica acest lucru.
Soarta a fost crudă pentru ambii, Kennedy fiind asasinat la doar 46 de ani, iar soția lui Ormsby-Gore, Sissy, murind într-un accident de mașină patru ani mai târziu. Jackie Kennedy l-a consolat pe prietenul răposatului ei soț, iar în octombrie 1967 a respins propunerea lui de căsătorie, spunând că : „ Dacă va fi să găsesc vreodată vindecare, trebuie să fiu cu cineva care nu face parte din trecutul meu.”
