Alexis de Tocqueville și marile revoluții
Cauza primordială a fiecărei revoluții, afirma Tocqueville, este inegalitatea. În societățile democratice, săracii nu formează majoritatea, precum în cele aristocratice și nu sunt legați ereditar. Oamenii din democrații se tem de revoluții pentru ca orice revoluției afectează proprietatea, în țările democratice majoritatea neobservând ce ar putea câștiga de pe urma revoluției, doar ce ar putea pierde. Comerțul ii îndepărtează de revoluții dar ii apropie de libertate pe oameni.
La nivelul secolului XIX, Alexis de Tocqueville observa că americanii se temeau de revoluție, că o blocau. În același timp, ceea ce în Franța era considerat democratic, nu era în Statele Unite. Conform gânditorului francez, în Statele Unite ale Americii, revoluțiile vor fi generate de prezența negrilor, deci de starea de inegalitate, nu de problema proprietății. Pentru Tocqueville două sunt lucrurile de mirat la americani: persistența în timp e a principiilor și mobilitatea oamenilor.
Ceea ce îl îngrijorează pe Tocqueville nu sunt revoluțiile, ci imobilitatea politică și intelectuală. El vede viitorul cu foarte mult scepticism și pesimism. Crede că pasiunea pentru proprietate îi va face pe oamenii democratici să nu mai accepte nicio inovație, să vadă în orice progres social un prim pas spre revoluției. Teama cea mai mare a lui Tocqueville este stagnarea. Vede viitorul ca pe o mișcare agitată, dar fără un scop măreț.
În societățile democratice, chiar și bogății au, în viziunea francezului, deprinderi de săraci: se abțin, se restrâng, se zgârcesc. Își măresc casa, nu și sufletul. Conform lui Tocqueville, egalitatea împiedică ascensiunea rapidă Pe măsură ce egalitatea pătrunde n moravuri și în instituții și oamenii devin asemănători, ascensiunea socială devine mai înceată și regulile mai neînduplecate. Daca egalitatea se va instaura plenar, marile revoluții politice și intelectuale vor dispărea.
De aceea, e mai ușor în societățile aristocratice să provoci o revoluției, pentru că nu e de ajuns decât să convingi o parte a populației. În țările democratice, în schimb, slăbește ideea superiorității intelectuale. De aceea revoluțiile intelectuale nu se nasc. Forța unui nume a generat revoluții, si nu raționamentul. E greu, de aceea, să se schimbe opinia majorității, dar atunci când cineva reușește, această metamorfoză poate genera revoluții bruște în rândurile intelighenției.
