Alături de Reagan și Thatcher a schimbat lumea. 90 de ani de la naștere

 

Rolul lui s-a dovedit decisiv în reunificarea Germaniei. A avut o contribuţie de necontestat în politica germană prin angajamentul profund pentru integrarea europeană şi a contribuit fundamental la anumite aspecte ale arhitecturii politicii europene, în special în privinţa cooperării dintre Germania şi Franţa - nota un articol publicat pe site-ul www.politico.eu.

Helmut Kohl s-a născut, la 3 aprilie 1930, în oraşul industrial Ludwigshafen de pe Rin, într-o familie conservatoare din clasa medie cu istorie în susţinerea Partidului Catolic de Centru, în timpul Republicii de la Weimar.

A trăit în regimul nazist când era copil şi adolescent. În liceu, s-a alăturat formaţiunii abia înfiinţate Uniunea Creştin-Democrată (CDU), partidul conservator care a moştenit valorile Partidului de Centru, dar care a preluat şi alte curente de dreapta şi centru-dreapta.

A avansat treptat în cadrul organizaţiei CDU din statul Renania-Palatinat. În 1969, a devenit premier al statului, iar în 1973 a fost ales preşedinte naţional al CDU, o poziţie pe care a deţinut-o timp de 25 de ani.

Viziunea lui Adenauer

Primul cancelar al Germaniei de Vest, Konrad Adenauer, a adoptat aşa-numita „Westpolitik”, ancorând Republica Federală la instituţiile europene şi alianţa euro-atlantică.

Succesorul său, Helmut Kohl, a aderat la viziunea vestică a lui Adenauer, dar a transformat-o într-un program pentru o Germanie liberă şi unificată, evidenţiază sursa citată.

În anii ’80, conservatorismul internaţional al deceniului a fost adesea privit ca fiind întruchipat de trei lideri: Ronald Reagan, Margaret Thatcher şi Helmut Kohl, sublinia articolul „A German chancellor like no other”, publicat de Politico și citat de Agerpres.

A fost deschis şi către politica estică – „Ostpolitik”, găzduind în 1987 prima vizită de stat a liderului Republicii Democrate Germane, Erich Honecker. Miza acestei reuniuni era planul de îmbunătăţire a relaţiilor dintre cele două state.

Noaptea de 9-10 noiembrie 1989

Căderea Zidului Berlinului în noaptea de 9-10 noiembrie 1989 a survenit într-un moment de confuzie deplină pentru liderii comunişti din Germania de Est, evidenţia lucrarea ”The Walls Came Tumbling Down. The Collapse of Communism in Eastern Europe” (Gale Stokes, 1993).

În contextul presiunilor din partea populaţiei şi a Republicii Federale Germania, Partidul Comunist est-german a luat extraordinarele decizii din 9 noiembrie privind renunţarea la rolul de conducător şi acceptarea alegerilor libere.

„Iniţiativele esenţiale nu vin nici de la Moscova, nici de la Washington şi cu atât mai puţin de la noul guvern de coaliţie al lui Hans Modrow (…) vin din partea străzii şi de la Bonn”, sublinia lucrarea „Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre” (Jean Francois Soulet, 1998).

Zeci de mii de manifestanţi din Leipzig sau Berlin scandau „Suntem un popor!”, iar Helmuth Kohl propunea, la 28 noiembrie 1989, un plan în zece puncte având ca obiectiv reunificarea.

Donații secrete

În 1998, Kohl a fost numit Cetăţean de onoare al Europei de către Şefii de stat sau de guvern europeni pentru munca extraordinară privind integrarea şi cooperarea europeană, un premiu acordat anterior doar lui Jean Monnet.

CDU a pierdut alegerile generale din 1998, când a luat sfârşit şi mandatul de cancelar al lui Helmut Kohl. În ultimii ani de viaţă, reputaţia sa a suferit pe fondul unor dezvăluiri privind donaţii secrete pentru campaniile electorale.

A murit la 16 iunie 2017.

Parteneri