Atunci Eugenia și-a rupt hainele de pe ea și a arătat celor de făță priveliște înfricoșătoare și ne mai văzută.
Apoi a grăit cu îndârznire tuturor: „Se cuvine că noi călugării să suferim, cu mulțumire, ocările, batjocură și chinuirea trupului. Dar pentru că să nu se facă de batjocură haina călugărească iată va spun că sunt femeie; sunt fiica judecătorului.
Judecătorul este preaiubitul mea tată. Soția lui e mama mea. Aceștia de lângă mine mi-s frați, nu-i numesc robi”.
Toți au rămas încremeniți de cuvintele Eugeniei. Oricine va fi cuprins de uimire când va află cum a pedepsit-o Dumnezeu pe Melantia. Pe când era încă la Judecată foc a căzut din cer peste casă ei și a ars până la temelie.
Zguduit de cele petrecute, tatăl Eugeniei a părăsit toată mărirea, bogăția și desfătarea vieții și s-a botezat.
A ajuns pastor credincioșilor din Alexandria, și-a sfârșit viață muceniceste, omorât de săbiile necredincioșilor, și a zburat cu bucurie la cereștile locașuri.
După săvârșirea tatălui ei, mama ei împreună cu ea au părăsit Alexandria, țară cea străină, și mănate de dor s-au dus să locuiască în Roma, patria lor.
Atunci a dat porunca împăratul ca toți creștinii să jertfească idolilor, de nu, să moară. Eugenia, care strălucea înaintea tuturora, că era aprinsă de dragoste pentru Hristos, a fost legată cu o piatră grea și aruncată în apă, dar a scăpat nevătămată cu minune.
Pentru aceea i s-a tăiat capul cu sabia și a zburat cu bucurie spre Hristos, doritul ei Mire.
Sursa: crestinortodox.ro
