Ţiganii din Ardeal au organizat manifestări la care îşi arătau adeziunea la unire şi la care îşi cereau drepturile.
Pe 16 ianuarie 1919 a avut loc la Rupea adunarea ţiganilor din judeţul Târnava mare. “Comitetul Aranjator, Ţiganii din Homorod” a publicat anunţuri în presă prin care îşi chema “fraţii” la “marea adunare ţigănească ce se va ţine Joi în 16 ianuarie st.n. în sala Schlosser din Cohalm la ceasurile 9 înainte de amiazi”.
“Vă rugăm fraţilor, de a lua parte în număr cât se poate de mare la prima noastră adunare ţigănească de care adunare atârnă soarta tristei noastre vieţi.
Fraţilor! Nu băgaţi în seamă nici o osteneală. Toţi ţiganii din împrejurimile noastre să fie la această adunare, tineri şi bătrâni. Scopul adunărei noastre este de a spune lumii tot ceea ce am suferit de sute de ani noi ţiganii”.
Organizatorii îşi propuneau “a ruga pe onoratul Comitet Naţional Român a ne lua şi pe noi ţiganii sub scutul domniei lor”.
La Rupea s-au strâns 7-800 de ţigani care au cerut “drepturi egale, colonizarea cortorarilor, îngrijirea invalizilor şi văduvelor, pământ, să fie reprezentaţi în reprezentanţa comunală”.
Consiliul Dirigent a luat notă
La câteva zile, Consiliul Dirigent al Transilvaniei l-a mandatat pe prefectul judeţului Târnava mare să-i informeze pe liderii ţiganilor, George Molnar şi George Criţeanu, că la luat notă de dorinţele lor şi că
„1. Toţi cetăţenii vor fi egal îndreptăţiţi; faţă de ţigani nu se face nici o deosebire
2. Colonizarea cortorarilor la un timp mai potrivit se va rezolva
3. Despre invalizi şi văduvele lor va îngriji în conformitate cu invalizii şi văduvele tutror cetăţenilor
4. În reprezentanţa comunală vor fi reprezentate şi minorităţile
5. Cererea lor referitoare la împărţirea pământului s-a transpus Resortului agriculturei”.
„Ţiganiada de la Cohalm”
La o lună de la adunarea de la Rupea, apărea în presă un articol cu titlul “Ţiganiada de la Cohalm”:
“Mă rog, ce e cu adunarea ţiganilor din Cohalm? S-a ţinut sau nu s-a ţinut această adunare a confraţilor Neorustici la 16 Ian. Stil nou?
Dacă s-a ţinut, pentru ce ziarele nu o înregistrează? Pentru ce agenţia Dacia nu dă măcar trei rânduri de depeşă?
Dacă nu s-a ţinut, cine a împiedicat această adunare exotică ce ar fi dat motive de inspiraţie unui al doilea Budai Deleanu? Aşteptăm lămuriri măcar de la ţiganii din Blaj”, scria „Unirea” din 14 februarie 1919.
Termenul de neorustici se trăgea din politica asimilaţionistă promovată la sa sfârşitul secolului al XVIII-lea de împăraţii Maria Tereza şi Iosif al II-lea care prevedea denumiri alternative pentru ţigani: neorustici, neubauer, neubanater (ţărani noi, bănăţeni noi).
Sursa articolului: Petre Matei, Adunările ţiganilor din Transilvania din anul 1919, Revista Istorică, N.S. XXI
