Fiul marelui Domnitor își trage un glonț în cap din amor și li se stinge neamul

 

Soția nu-i putea face copii deși se tratase de mai multe ori în străinătate, iar el era un fustnagiu înrăit. Așa că, în cele din urmă, și-a luat amantă oficială care i-a dăruit doi băieți, ce aveau să fie înfiați și crescuți de soție.

Alexandru Ioan Cuza s-a căsătorit cu Elena Sturdza în 1844. Ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenovic: Alexandru Ioan Cuza, născut în 1862, și Dimitrie Cuza, născut în 1865.

După aducerea oșemintelor lui Cuza în țară, Elena Doamna s-a stabilit cu cei doi fii la Ruginoasa.

La Ruginoasa

Bună gospodină, Elena Doamna a creat, de dragul celor doi copii ai soţului, pe care îi adoptase şi ea, un cămin cald şi familial.

Cultivând cu stăruinţă amintirea celui dispărut, ea ştiu să creeze, la Ruginoasa, o viaţă plăcută şi tihnită celor doi băieţi, Alexandru şi Dimitrie, pentru a căror creştere şi educaţie se devota.

Ca să le facă şi mai plăcută viaţa la ţară băieţilor Cuza, ea aducea la Ruginoasa, pe timpul verii, pe nepoţii ei.

„Când băieţii Cuza trebuiră să meargă la studii, în străinătate, Ruginoasa a mai văzut, iarăşi, un răstimp de absenteism al stăpânilor; Elena Doamna era dusă cu ei şi nu mai venea, pe vară, la ţară.

Dar în vara anului 1879, familia fostului Domnitor se reîntoarse la Ruginoasa şi, apoi, în toate verile următoare.

Prin testamentul său, Vodă Cuza lăsase Ruginoasa fiilor săi, după majoratul lor, iar soţiei sale, uzufructul unei treimi din venitul total al averii sale.

Idila de la Paris

Fiul cel mai mare, Alexandru, luase pe mână îngrijirea moşiei Ruginoasa, dar, fiind pasionat jucător de cărţi şi foarte cheltuitor, încurcă treburile. Fiul cel mai mic, Dimitrie, îndrăgise Parisul şi o femeie, de care Elena Doamna făcu tot chipul să-l despartă.

Reuşi să-l readucă la Ruginoasa. Boala de piept îl rodea, văzând cu ochii, de altfel ca şi pe fratele său, Alexandru, căci amândoi duceau o viaţă dezordonată.

Într-o zi din toamna anului 1888, Ruginoasa fu iarăşi zguduită de o nouă nenorocire.

Deprimat de neurastenie şi copleşit de nostalgia Parisului, unde îşi lăsase iubita, Dimitrie Cuza îşi zbură creierii, în odaia sa, în care se retrăsese după dejun, ca de obicei.

Fu înmormântat în curtea bisericii de lângă palat, la dreapta mormântului tatălui său”, aflăm din articolul „Ruginoasa”, publicat la 24 septembrie 1938, în Universul Literar, de Th. Râșcanu.

Se îndrăgostise de o slujnică

Mai există varianta că Dimitrie, după ce a urmat studiile la Paris, s-a întors în ţară, s-a stabilit la Palatul Ruginoasa, acolo unde locuiau Elena Cuza şi fratele lui, Alexandru.

S-a îndrăgostit de una dintre slujnicele de la palat. Când legătura a fost descoperită de Elena, slujnica a fost alungată din palat.

Se spune că Dimitrie s-a certat cu mama adoptivă şi, pe fondul neînţelegerilor şi a firii sale instabile, s-a sinucis în 1888.

A fost găsit împuşcat în camera sa din Palatul Ruginoasa.

Moartea lui Alexandru

Iar Th. Râșcanu ne mai spune: „Ruginoasa deveni, astfel, proprietatea Principelui Alexandru Cuza, care, la 1890, abia după şase luni de la căsătoria sa cu Principesa Maria Moruzzi, muri la Madrid, răpus de ftizie. A fost adus la Ruginoasa şi îngropat, şi el, în curtea bisericii, în stânga mormântului tatălui său.

Astfel, la Ruginoasa, s-a stins neamul lui Cuza Vodă, căci, din căsătoria Principelui Alexandru cu Maria Moruzzi, n-a rezultat nici un copil”.