Nu a făcut-o, dar a realizat creații exceptionale, care au rămas în istorie.
Este vorba despre Antonio Stradivari (cunoscut şi ca Stradivarius, născut în 1644), cunoscut lutier, creator de instrumente muzicale cu coarde, rămase celebre până azi, de la a cărui dispariție s-au împlinit la 18 decembrie 282 de ani. A fost înmormântat în 1737, la vârsta de 93 de ani.
Record
Viorile Stradivarius valorează milioane de dolari astăzi.
Conform history.info, recordul îl deține vioara Lady Blunt, realizat în cinstea nepoatei Lordului Byron, care a fost vândută în 2011 cu 9,8 milioane de lire sterline, aproape 13 milioane de dolari.
Cel mai titrat fabricant de viori din lume locuia în orașul italian Cremona, la fel ca alţi doi faimoși producători: Giuseppe Guarneri și Nicolo Amati.
Interpretarea pe care a dat-o el geometriei şi conceperii viorii a servit drept model conceptual lutierilor din ultimii 250 de ani.
Metoda
Atelierul celor trei era pe aceeași stradă, iar modul de fabricație nu era mult diferit. Stradivari folosea molid pentru exterior, salcie pentru interior și arțar în rest. Lacul era compus din albușuri de ouă, miere și gumă arabică.
De-a lungul vieții, Stradivari a realizat între 1000 și 1100 de instrumente muzicale (aproximativ 930 de viori) dintre care aproximativ 650 au fost prezervate până astăzi (aproximativ 500 de viori).
Pe de altă parte, mii de viori au fost fabricate ca omagiu pentru Stradivari, copiindu-i modelul şi purtând etichete care au menţiunea „Stradivarius”. Drept consecinţă, prezenţa unei etichete Stradivarius pe o vioară nu este o garanţie a faptului că instrumentul ar fi o veritabilă operă a lui Stradivari însuşi, scrie Smithsonian.
Derivatele
Eticheta obişnuită, că este autentică sau falsă, utilizează inscripţia latină Antonius Stradivarius Cremonensis Faciebat Anno (data). Această inscripţie indică fabricantul (Antoniu Stradivari), oraşul (Cremona) şi anul în care a fost fabricat instrumentul, urmat de dată. Copiile efectuate după 1891 pot să aibă şi ţara de origine menţionată în engleză la baza etichetei.
O astfel de identificare a fost solicitată după 1891 de reglementarea americană a mărfurilor importate.
Mii şi mii de viori au fost fabricate în secolul al XIX-lea drept copii mai ieftine ale unor produse ale marilor maeştri ai secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea.
Plasarea etichetei cu numele maestrului nu era destinată înşelării cumpărătorului, ci mai degrabă indica modelul de la care pornise instrumentul. Cumpărătorul ştia că achiziţionează o vioară mai ieftină, şi accepta eticheta ca o referire la derivatul respectiv.
Autenticitatea unei viori nu poate fi determinată decât prin studierea comparativă a designului, a caracteristicilor lemnului, modelului şi al texturii lacului.
Este absolut fascinant că cei mai buni violoniști din lume folosesc și astăzi instrumente de acum aproape 300 de ani.
