Toamna se lasă repede în munți și pe muscele, iar Arsenescu e conștient de faptul că iarna pot fi descoperiți mult mai ușor în deplasările lor.
Tarzan
După câteva antrenamente specifice, decide ca toți cei din munți să se retragă în localitățile de domiciliu și să aștepte venirea primăverii anului 1949, cu regrupare la data și în locul pe care urmează să le decidă. Inclusiv el facea cest lucru, ascunzându-se la București sub un nume fals.
După depunerea jurământului simbolic, fiecare element dispersat primise un nume fictiv, iar lui Geagu, datorită constituției sale atletice și forței sale (fișa personală întocmită la arestare indică o înălțime de 1,85 metri), i se repartizase numele de „Tarzan”, primind și gradul onorific de căpitan (un alt căpitan era Longin Predoiu).
Temperament coleric, deși își satisfăcuse serviciul militar în Regimentul 22 Infanterie și devenise caporal, Geagu acceptă cu mare greutate să se supună disciplinei impuse pe munte de colonelul Arsenescu.
După ce se ascunde pe la mai multe gazde din comune dâmbovițene, simțindu-se urmărit, revine în Muscel și de Crăciun ajunge la Sandu Alexandrescu (19 ani), în Dragoslavele.
Acesta, mâna dreaptă a colonelului Arsenescu, pe care îl ajutase în cadrul fermei zootehnice și căruia îi ascunsese armele, îl primește cu toată încrederea, iar în momentul în care Geagu îl anunță că nu-i mai convine să stea acolo, reușește să-l convingă să mai rămână până pe la jumătatea lunii februarie, în așteptarea ordinului de regrupare ce trebuia să vină din partea colonelului Arsenescu.
Geagu preia inițiativa
Nemulțumit de neprimirea ordinului de regrupare, Geagu preia inițiativa și îi cere lui Sandu Alexandrescu să îl ajute cu un mijloc de transport cu care să se întoarcă noaptea la Izvoarele.
În aceste condiții, Alexandru Catrinu îl preia cu șareta și îl duce în comuna natală.
Pe 18 februarie, Direcția Regională a Securității Poporului din Pitești (condusă de col. Mihai Nedelcu) primește din partea Securității Județului Dâmbovița primul raport cu semnalizarea prezenței „banditului” în zonă.
Precauți, cei din Pitești recomandă menținerea unei urmăriri discrete și identificarea cercului său de cunoscuți, în vederea organizării arestării.
Între timp, Geagu se ascunde o lună prin păduri, dar pe 18 martie se decide să meargă la cunoscuții săi din Gheboeni.
Nu îi găsește și atunci revine în zori zilei următoare la Izvoarele.
Amețit probabil de băutura pe care o consumase în cârciuma din Gheboeni, dar și din teribilism, ia cu asalt și arestează funcționarii cooperativei și primăriei din Izvoarele, aflate în aceeași clădire (ajutat de Sandu Alexandrescu, luase cu el armament de pe munte), întrerupând comunicațiile cu comuna Voinești, de pe șoseaua Câmpulung-Târgoviște.
Alertate, autoritățile din Voinești, Miliția și activiștii PMR din conducerea Plasei Voinești formează o echipă pe care o trimit la Izvoarele.
În drum spre casă, Geagu observă prezența unor persoane suspecte în locuința de vizavi și, atacat cu foc, ripostează lansând o grenadă ofensivă ce-l rănește mortal pe activistul de partid Nicolae Vasile.
