Delegații, care reprezentau 29 de secțiuni cu 45.086 membri și dispuneau de 540 mandate, au mai decis afilierea la Internaționala a III-a Comunistă, înființată de Lenin în martie 1919.
La 11 mai 1921, 428 (din alte surse, 432) mandate s-au pronunțat pentru afilierea fără rezerve, acceptând cele 21 de condiții impuse, iar 111 mandate pentru afilierea cu rezerve.
În funcția de secretar general al noii formațiuni politice fost ales Gheorghe Cristescu – Plăpumaru, Comitetul Central fiind format din nouă membri.
Cristescu-Plăpumaru
A doua zi, o mare parte din delegații care votaseră fără rezerve au fost arestați sub acuzația de „atentat contra siguranței statului” și au fost încarcerați la închisorile Văcărești și Jilava.
Aceștia, împreună cu alți militanți comuniști arestați ulterior în țară (271 de persoane în total), au fost inculpați în procesul din „Dealul Spirii”.
La 4 iunie 1922, a fost publicat un decret regal de amnistie, în baza căruia, dintre cei arestați, 213 au fost eliberați, iar 48 condamnați la diferite pedepse cu închisoarea.
Ministrul de Interne de atunci, Constantin Argetoianu, descrie aceste evenimente în memoriile sale, oferind informații despre organizarea Congresului, arestarea comuniștilor și atitudinea membrilor guvernului.
La 100 de ani de la evenimente, Pagina de Facebook Arhivele Naționale ale României a publicat, alături de fotografii păstrate în fondul Institutul de Studii Istorice și Social Politice, fragmente ale documentelor selectate din fondul CC al PCR.
