„Bătrânul leu” părăsise puterea cu câteva luni mai înainte, după capitularea Germaniei, la care contribuise din plin.
Pe 10 octombrie 1944, la Moscova, în timp ce era încă prim-ministru, îi cedase lui Stalin, aliatul său de război, dreptul de a pune stăpânire pe țările răsăritene, inclusiv Grecia.
Patru luni mai târziu, la Yalta, Churchill a realizat că a cedat cu prea mare ușurință, însă era deja prea târziu. A înțeles și că un nou conflict tocmai se năștea.
I-a prezentat temerile sale președintelui american Harry Truman, însă toată lumea era amețită de bucuria victoriei și nimeni nu era dispus să-și plece urechea la criticile aduse aliatului de până ieri.
După capitularea Japoniei, Truman și-a amintit de avertismentul lui Churchill. Dornic să mențină efortul de război al industriei americane, el îl invită pe fostul premier britanic să facă o vizită în Statele Unite și să rostească un discurs la colegiul Westminster din Fulton.
În acest discurs, pensionarul de 72 de ani își regăsește întreaga vervă oratorică. Churchill proclamă sumbru:
„De la Szczecin, la Baltica, până la Trieste, la Adriatica, o cortină de fier s-a lăsat peste continent (…). Indiferent care sunt concluziile pe care le tragem din aceste realități, aceasta nu este cu siguranță Europa liberă pentru care am luptat; și nici cea care să poarte în sine fermenții unei păci durabile.”
În consecință, Churchill a invitat „popoarele de limbă engleză să se unească de urgență pentru a elimina orice tentație de ambiție sau aventură”.
Opinia publică nu este pregătită de o reizbucnire a tensiunilor și privește cu scepticism avertismentul bătrânului politician.
Alarma deșteptătoare va suna însă curând: lovitura de stat din februarie 1948 de la Praga, prin care comuniștii cehoslovaci pun mâna pe putere, va îndepărta vălul de pe mulți ochi.
Dorința lui Churchill este îndeplinită un an mai târziu, prin formarea unei alianțe militare occidentale: Organizația Tratatului Atlanticului de Nord.
Uniunea Sovietică ripostează și creează și ea o alianță simetrică împreună cu țările răsăritene pe care le ocupase: Pactul de la Varșovia, în 1955.
Echilibrul terorii va îndepărta timp de peste patru decenii pericolul unui război nuclear. Însă lumea va tremura în timpul blocadei Berlinului, al războiului din Coreea, al înăbușirii revoluției de la Budapesta, al crizei rachetelor nucleare sau al Primăverii de la Praga.
Odată cu dezmembrarea URSS, în 1991, Războiul Rece s-a încheiat oficial. Însă, la fel ca după Al Doilea Război Mondial, Europa și lumea nu au devenit mai bune.
