„Din prilejul primei sesiuni în care Academia Română se întruneşte după unirea tuturor Românilor, trimit celei mai înalte instituţiuni de cultură românească urările de bine ale Românilor transilvăneni, dornici de lumina culturii, care nu poate fi decât naţională.
Românii transilvăneni urmăreau şi în timpurile oprimării lor cu adâncă mişcare lucrările acestui îndrumător al culturii româneşti de pretutindenea.
Astăzi, când visul lor secular de a fi un trup cu toţi Românii se îndeplineşte, îşi îndreaptă privirile lor spre el, ştiind că trupului cultura românească o să dea suflet.
Vă rog, Domnule Preşedinte, să fiţi interpretul nostru pe lângă Academia Română şi să-I tălmăciţi dorinţa noastră fierbinte ca lucrările ei să fie rodnice şi să-şi reverse binefacerile lor asupra întreg neamului românesc unit pe veci.”
Apoi, s-a decis ca Academia Română să trimită o telegramă de răspuns lui Iuliu Maniu. „Cu adâncă bucurie a primit Academia în ziua solemnă calda D-voastră salutare, trimisă în numele fraţilor transilvăneni.
Fiii Ardealului, învingând greutăţile stăpânirii străine, avură mare parte la întemeierea Academiei şi la activitatea ei în întâia jumătate de secol. Academia este încredinţată că dărâmarea hotarelor nefireşti despărţitoare între fraţi va fi urmată de înălţarea şi întărirea culturii naţionale prin conlucrarea tuturor fraţilor ţinuţi atâtea secole despărţiţi sub apăsarea stăpânirilor străine.
Această încredere este temelia activităţii care începe pentru viitoarele secole. Vă rugăm să comunicaţi tuturor fraţilor salutările frăţeşti ale membrilor Academiei, iar D-voastre vă urăm deplin succes în greaua şi frumoasa sarcină ce aţi luat asupra D-voastre.”
În mai multe şedinţe plenare din luna iunie 1919 – sesiunea solemnă s-a încheiat la 14 iunie -, plenul Academiei, la propunerea Secţiilor, a ales ca membri plini, dintre transilvăneni, pe Gheorghe Bogdan-Duică (1866-1934) şi Octavian Goga (1881-1938) la secţia literară (4 iunie), ca membri corespondenţi pe Ion Agârbiceanu (1882-1963) şi Onisifor Ghibu (1883-1972), pe Zenovie Pâclişanu (1886-1957) şi Ştefan Meteş (1887-1977) la secţia istorică (5, 7 iunie).
Academia Română a conferit înaltele titluri de membri de onoare şi unor oameni politici transilvăneni, remarcaţi pe tărâmul luptelor politico-naţionale, sau acelora care au contribuit la propăşirea prin cultură a popoarelor cărora le aparţineau: Gheorghe Dima (1847-1925), Miron Cristea (1868-1939), Vasile Goldiş (1862-1934), Valeriu Branişte (1869-1928), Iuliu Maniu (1873-1953), Friedrich Teutsch (1852-1933) (7 iunie) şi Vasile Suciu (1873-1935) (11 iunie).
Iorga a rostit câteva fraze, care defineau personalitatea lui Iuliu Maniu, ales în unanimitate membru de onoare.
„În viaţa Românilor ardeleni, chemaţi la o desvoltare liberă, d-l Iuliu Maniu s-a impus ca şef al întâiului Guvern românesc după declaraţia de alipire de la Alba Iulia prin valoarea culturală şi morală superioară a personalităţii sale.
Orice manifestare a sa, înainte şi după acest moment culminant din existenţa sa, care e şi unul din marile momente ale istoriei neamului, a scos la iveală, mai presus de orice, rolul pe care-l avea în progresele noastre ca neam şi ca Stat, muncaîn domeniul sufletesc, lămurirea conştiinţei naţionale şi întrebuinţarea chibzuită a calităţilor noastre de rasă.
A proclama ca membru de onoare pe d-l Iuliu Maniu înseamnă să afirmăm şi noi aceste calităţi în persoana aceluia care le vădeşte aşa de frumos şi pe care vrednicia sa în această privinţă l-a aşezat atât de sus la un ceas atât de mare.”
Sursa: Gheorghe Iancu, Membrii transilvăneni ai Academiei Române
