A murit omul care s-a opus testului cu Detectorul de Minciuni cerut de Reagan

 

Fostul secretar de stat american George Shultz, unul dintre arhitecții încheierii Războiului Rece, a murit la vârsta de 100 de ani.

Shultz a murit sâmbătă, la domiciliul său din campusul Universității Stanford, unde era profesor emerit la Graduate School of Business.

Grupul de reflecție al Hoover Institution, al cărui membru a fost Shultz, a anunțat decesul acestuia duminică. Nu a fost făcută publică o cauză a morții.

Veteran al Partidului Republican, Shultz a ocupat trei posturi importante în administrațiile acestei formațiuni.

A fost secretar al Muncii, secretar al Trezoreriei și director al Biroului de Management și Buget, sub președintele Richard Nixon, după care a fost timp de șase ani secretar de stat al președintelui Ronald Reagan.

Schultz a fost secretarul de stat cu cea mai lungă carieră după Al Doilea Război Mondial.

Condoleezza Rice, și ea fost secretar de stat și actual director al Hoover Institution, l-a elogiat pe Shultz ca un „mare bărbat de atat american” și un „adevărat patriot”.

„Istoria îl va menționa ca pe omul care a făcut lumea un loc mai bun”, a spus Rice.

După pensionarea sa, Shultz s-a ținut departe de politică. Și-a sărbătorit a 100-a aniversare în decembrie.

În ciuda meritelor sale incontestabile în alte domenii, Shultz a dat măsura excepționalelor sale capacități în domeniul diplomației, într-o perioadă fierbinte pentru pacea lumii.

După bombardarea, în octombrie 1983 a cazarmei pușcașilor marini de la Beirut, soldată cu 241 de morți, Shultz a depus eforturi mari pentru a pune capăt războiului civil din Liban, în anii 1980.

A făcut naveta neobosit între capitalele din Orientul Mijlociu pentru a obține retragerea forțelor israeliene.

Experiența l-a determinat să creadă că stabilitatea în regiune nu poate fi obținută decât printr-o reglementare a conflictului israeliano-palestinian. Ambiția sa a fost să aducă toate părțile la masa negocierilor, lucru pe care din păcate nu l-a reușit.

Ca șef al diplomației americane, Shultz a negociat primul tratat pentru reducerea arsenalelor nucleare terestre ale Uniunii Sovietice, în ciuda opoziției lui Mihail Gorbaciov față de „Inițiativa de Apărare Strategică” a lui Ronald Reagan, supranumită „Războiul Stelelor”.

Tratatul pentru limitarea forțelor nucleare cu rază medie, din 1987, a fost și el un pas pentru încetinirea cursei înarmărilor nucleare.

Fostul secretar de stat Henry Kissinger scria despre Shulz în memoriile sale:

„Dacă ar trebui să aleg un american căruia să-i încredințez soarta țării într-o perioadă de criză, acesta ar fi George Shultz”.

George Pratt Shultz s-a născut pe 13 decembrie 1920 la New York și a copilărit la Englewood, New Jersey. A studiat economia și afaceri publice și internaționale la Universitatea Princeton, obținând licența în 1942.

Afinitatea sa pentru Princeton l-a făcut să-și tatueze mascota școlii, un tigru, pe posterior, fapt confirmat ziariștilor, câteva decenii mai târziu, de către soția sa.

Cu ocazia celei de-a 90-a aniversări a lui Shultz, succesorul său în postul de secretar de stat, James Baker, a glumit, afirmând că ar face orice pentru Shultz. „Doar să nu-i pup tigrul.”

După Princeton, Shultz a intrat în corpul pușcașilor marini, ajungând la gradul de căpitan de artilerie în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

A obținut un doctorat în economie la MIT, în 1949, și a predat la MIT și la Universitatea din Chicago, unde a fost decan al Facultății de Comerț.

Experiența sa în administrație a inclus un post de economist principal în Consiliul Economic al președintelui Dwight Eisenhower și o poziție de director al Oficiului de Management I Buget în administrația Richard Nixon.

Shultz a fost președintele companiei de construcții Bechtel Group, din 1975 până în 1982, și a predat la Universitatea Stanford, înainte de a se alătura administrației Ronald Reagan.

Shultz l-a înlocuit în 1982 pe Alexander Haig, care demisionase din cauza numeroaselor conflicte cu alți membri ai administrației.

Unul dintre puținele dezacorduri dintre Reagan și Shultz a survenit în 1985, când președintele a ordonat ca mii de funcționari ai guvernului, care aveau acces la informații de mare confidențialitate, să fie supuși unui test cu detectorul de minciuni, pentru a pune capăt scurgerilor de informații.

„Momentul în care acest guvern nu-mi acordă toată încrederea este momentul în care eu plec”, a spus Shultz. Reagan a renunțat la pretenția sa.

Un an mai târziu, Shultz s-a supus unui test antidrog la nivel guvernamental.

Un alt dezacord cu Reagan a fost în legătură cu vânzările secrete de arme către Iran, în 1985, cu speranța de a obține eliberarea ostaticilor americani deținuți în Liban de militanții Hezbollah.

Deși Shultz s-a opus, Reagan a mers mai departe cu acest acord, astfel că milioane de dolari de la Iran au fost dirijați către gherilele de dreapta Contra din Nicaragua.

Scandalul Iran-Contra a afectat grav imaginea administrației.

După ce Reagan și-a încheiat mandatul, Shultz a revenit la Bechtel, după ce a fost cel mai longeviv secretar de stat, de la Cordell Hull, în timpul lui Franklin D. Roosevelt.

S-a retras din conducerea Bechtel în 2006 și a revenit la Stanford și la Hoover Institution.