A inventat daracul, dar a făcut bani cu prima linie de producție industrială, perfecționată de Ford mult mai târziu

 

Proaspăt absolvent de Yale, Eli Whitney inventa în 1793 daracul pentru bumbac, mașinărie care a revoluţionat industria de prelucrare a acestei plante, dar a și mărit nevoia de sclavi în statele din sudul SUA.

Văduva generalului erou revoluționar Nathanael Greene din Rhode Island, Catherine, l-a invitat ​​pe Whitney să-i viziteze plantația din Georgia, Mulberry Grove.

Acolo acesta a văzut munca grea a sclavilor și a inventat daracul, care să-i ajute. Managerul plantației și viitorul soț al lui Catherine, Phineas Miller, absolvent și el de Yale în 1785, avea să devină partenerul de afaceri al lui Whitney.

Mașina, care separa automat seminţele şi frunzele de bumbac de fibră, este cunoscută ca fiind prima linie de producţie din lume.

Un darac producea 23 kilograme de bumbac pe zi, astfel producţia de bumbac a devenit pentru prima dată profitabilă în istoria SUA.

Eli Whitney nu a profitat, de pe urma invenţiei sale, pe care nu a patentat-o decât în 1807, după ce fusese copiată de mai mulţi industriaşi.

Eli Whitney produsese până atunci numeroase darace, pe care le-a vândut în majoritatea statelor sudice ale SUA sau le-a închiriat, contra a 30% din bumbacul produs.

Producătorii au considerat, însă, chiria prea mare şi au apelat la copii ale daracului lui Whitney. Acesta a intentat procese celor care i-au folosit invenţia, însă a pierdut neavând brevet.

În 1799, el a inventat „sistemul American” de producţie industrială, îmbunătăţit de industriaşul Henry Ford, în 1913.

Eli Whitney a folosit principiile diviziunii muncii şi ale toleranţei inginereşti pentru a crea ansambluri din părţi componente într-o manieră repetabilă.

Această inovaţie permitea muncitorilor să adauge componente unui produs, fapt care permitea scăderea costurilor de producţie.

Primele produse asamblate au fost flintele. Pentru că nu patentase la timp daracul de bumbac, fapt care i-a adus pierderi semnificative, Whitney a avut grijă să-şi asigure din punct de vedere legal cea de-a doua invenţie.

Inginer şi inventator, Eli Whitney  s-a născut la 8 decembrie 1765 în Westborough şi a absolvit Colegiul Yale în 1792.

A murit de cancer de prostată la 8 ianuarie 1825, în New Haven, Connecticut.

A lăsat în urmă o văduvă și patru copii. În cursul bolii sale, a inventat și construit mai multe dispozitive pentru a-i ușura mecanic durerea.