A fost fiica primului prim ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru, neavând, însă, nicio legătură de rudenie cu Mahatma Ghandhi.
Rajiv i-a urmat mamei sale ca prim-ministru al Indiei, între 1984 și1989. Acesta s-a născut la 20 august 1944, în oraşul Bombay. A urmat cursurile Colegiul Dua, de la Debra Dun, apoi a studiat ingineria aeronautică la Cambridge.
În 1967 a obţinut brevetul de pilot civil. Din 1968, a activat ca pilot pe liniile interne la compania publică de transport aerian Indian Airlines.
Şi-a început activitatea politică la începutul anilor 1980, fiind ales, în iunie 1981, deputat pe lista Partidului Congresul Naţional Indian.
În februarie 1983, a fost ales printre secretarii generali ai CNI.
La 31 octombrie 1984, în condiţiile dispariţiei mamei sale, lui Radjiv Gandhi i se încredinţează conducerea guvernului de la Delhi, devenind şi preşedinte al Congresului Naţional Indian.
După alegerile legislative din 24/27decembrie 1984, în care CNI a obţinut o victorie de amploare, comparată de analiştii politici cu cea înregistrată de aceeaşi formaţiune în 1957, Radjiv Gandhi a fost reales în funcţia de prim-ministru.
A deţinut această funcţie până în 1989.
La 21 mai 1991, Radjiv Gandhi, aflat în opoziţie, a fost ucis într-un atentat cu bombă.
Formaţiunea politică pe care a condus-o a oferit Soniei Gandhi conducerea partidului, dar văduva lui Rajiv, o italiancă, a refuzat acest post.
Mulţi ani, aceasta a continuat să refuze implicarea în viaţa politică, fondând, între timp, Editura Radjiv Gandhi, care a tipărit memoriile familiei Nehru/Gandhi, devenite celebre în întreaga lume.
