Totul a început cu ingeniozitatea unui anume Angelo Mariani. În 1863, cu câteva decenii înainte de a fi inventată Coca-Cola, acest chimist parizian a remarcat că amestecul de cocaină și alcool în corp produce o altă substanță, cocaetilena. Efectele sale sunt similare cocainei, plus o stare de euforie.
Chimistul simte că a dat lovitura și începe să comercializeze noul produs. El lansează astfel vinul Mariani, un vin de Bordeaux în care sunt infuzate frunze de coca. Succesul său este imediat și celebritățile epocii se bat pe acest vin tonic, de la Jules Verne la Alexandre Dumas, trecând pe la Sir Arthur Conan Doyle, Emile Zola sau Papa Leon al XIII, explică The Atlantic.
Faima vinului Mariani traversează Atlanticul ajungând în Statele Unite, unde dr. John Stith Pemberton din Atlanta decide să se lanseze și el în afaceri cu băutura minune.
Așa se naște Pemberton’s French Wine, strămoșul Coca-Cola.
Însă, în timp ce firma începe să-și facă un nume, comitatul în care funcționează afacerea decide să interzică total alcoolul, cu mult înainte de prohibiția națională.
Isteț, Pemberton reușește să se reinventeze: înlocuiește alcoolul din băutură cu sirop de zahăr. Asociatul său, Frank Robinson, este cel care inventează un nou nume și un nou logo pentru marcă: Coca-Cola.
Noua băutură este lansată oficial în 1886, iar compoziția sa este departe de cea de astăzi. După renunțarea la alcool, ea este un amestc ciudat de apă gazoasă, cafeină, sirop de zahăr, nuci de cola și… circa 9 miligrame de cocaină, după cum scrie Science & Vie.
Cocaina va rămâne în Coca-Cola până în 1903, când este înlocuită cu mai mult zahăr și mai multă cofeină, după o amplă campanie de presă, nu fără nuanțe rasiste, prin care băutura era acuzată că favorizează crimele și violurile.
Într-adevăr, una dintre virtuțile cu care se lăuda în acea vreme producătorul era „revigorarea organelor sexuale”.
Abia după încă 11 ani, în 1914, cocaina este declarată ilegală la nivel național în Statele Unite prin Harrison Narcotics Tax Act.
