Plasările de produse în filme și în emisiunile de televiziune au existat de la început. Astfel, scurt-metrajul din 1920, Garajul, cu Fatty Arbuckle și Buster Keaton, avea pe un zid o reclamă la benzina Red Crown și la uleiul Zeroline.
Cu timpul, această practică a devenit tot mai populară. În filmul clasic din 1951, Ziua în care Pământul s-a oprit, micul Bobby poartă pe cap o șapcă a echipei de baseball New York Yankees.
Faimosul film din 1980 al lui Stanley Kubrick, The Shining, prezintă în mod ostentativ cutii de Heinz în mai multe scene.
Sau cine poate uita parteneriatul dintre James Bond și automobilele sport Aston Martin?
Însă acum, o companie din Londra vine cu o viziune cu totul nouă asupra conceptului de plasare de produse.
Compania Mirriad folosește inteligența artificială pentru a examina o imagine și a-i determina adâncimea, mișcarea și alte plasări de produse dintr-un cadru de film.
Dezvoltarea serviciilor de streaming poate ușura considerabil acest proces, permițând plasarea de produse în aproape orice film sau emisiune TV, nouă sau veche.
Directorul executiv al Mirriad, Stephen Berringer, a declarat pentru BBC:
„Am început lucrul la filme. Șeful departamentului nostru științific, Philip McLauchlan, și echipa sa au venit cu tehnologia care a câștigat un Oscar pentru filmul Lebăda neagră. Tehnologia poate «citi» o imagine, îi înțelege adâncimea, mișcarea, structura, totul. Astfel, poți introduce noi imagini pe care ochiul omenesc nu le percepe că au fost adăugate post factum, după producție.”
Aceasta înseamnă că vom putea vedea un film clasic cu Humphrey Bogart în care apare un afiș cu o reclamă la un produs modern, sau o sticlă cu o bere de azi pe masa de lângă el.
O scenă originală dintr-un film chinez, înainte de a fi modificată
Aceeași scenă, modificată de Mirriad, care a adăugat în colțul din stânga sus o reclamă la Coca-Cola
Ideea, despre ale cărei aspecte etice nu a discutat nimeni, poate aduce bani grei companiilor.
Potrivit site-ului Canny-Creative, când Hershey’s a plătit un milion de dolari pentru a plasa bombonelele Reese’s Pieces în filmul E.T. al lui Steven Spielberg, compania producătoare de ciocolată a înregistrat o creștere de 65% a vânzărilor în doar două săptămâni.
Toy Story, realizat de studiourile Pixar a făcut să explodeze vânzările la tabla de scris Etch-a-Sketch cu 4000%. Iar spirala magică Slinky, a cărei producție fusese oprită din lipsă de vânzări, s-a relansat brusc, primind peste 20.000 de noi comenzi.
Când franciza Bond a trecut de la Aston Martin la BMW, în Goldeneye, compania germană a plătit trei milioane de dolari însă a câștigat 240 de milioane doar din pre-comenzi, după premiera filmului.
Dacă vizionarea are loc cu ajutorul unui smart TV sau al unui stick Roku, de fiecare dată când este apăsată telecomanda, vânzătorii de publicitate află ce te interesează, astfel că se facilitează marketingul personalizat.
O comunitate dintr-o zonă aridă nu va fi ținta reclamelor cu produse alcoolice, ci mai degrabă a băuturilor răcoritoare.
Emisiunile televizate vor putea plasa produse pe ziarul pe care un personaj îl citește. Sau pe masa de lângă personaj. O etichetă de pe o sticlă sau un semn plasat vizibil pot fi schimbate pentru a reflecta o anumită companie sau un anumit concept.
Potrivit BBC, compania californiană Ryff duce conceptul și mai departe. Dacă cineva a căutat pe internet diferite mărci de apă minerală, el va putea vedea acea apă într-un film sau într-o emisiune televizată pe care o urmărește.
Wow! Worth watching this. China's largest video platform #Tencentvideo (97M paying China subscribers) will begin inserting extra ads into movies/series that didn't exist in the original. #computervision pic.twitter.com/qltsQz9jdF
— 𝙈𝘼𝙏𝙏𝙃𝙀𝙒 𝘽𝙍𝙀𝙉𝙉𝘼𝙉 (@mbrennanchina) October 15, 2019
Nu toată lumea este însă încântată de alterarea filmelor vechi. Criticul de film Anne Bilson a declarat pentru BBC că plasarea digitală de produse ridică probleme legale, dăunând în același timp integrității artistice:
„Aș fi interesată să știu care este perspectiva juridică față de modificarea digitală a unei opere protejate de drepturi de autor sau dacă vânzătorii de publicitate vor trebui să cumpere filmul înainte de a-l falsifica. În plus, acest lucru ar putea distruge aspectul scenei pe care realizatorii din platoul de filmare au dorit să îl obțină.”
