A fost cât p-aci ca Venus din Milo să devină româncă

 

Venus din Milo, una din minunile lumii cu care se mândrește Franța, ar fi putut ajunge la București și nu la Paris, încă de la descoperirea ei.

Într-o zi de februarie a anului 1820, un grec sărac din insula Milo, pe nume Iorgu, a descoperit pe pământul lui mai multe statui, unele întregi, altele ciuntite.

Printre ele se afla și statuia unei femei, în două bucăți. Partea de jos era întreagă, iar cea de sus avea brațele lipsă.

Întâmplarea a făcut ca atunci pe insula să se afle vestitul naturalist și navigator Dumont d Urville, care văzând statuia s-a entuziasmat de puritatea liniilor ei și a vrut s-o cumpere, în numele Franței.

Iorgu, nădăjduind să obțină un preț mai mare, nu i-a dat-o.

Urzeala de la Constantinopol

Ajuns la Constantinopol, Dumont d Urvilles-a întâlnit cu contele Marcellus căruia i-a lăudat statuia atât de tare, încât acesta a alergat la ambasadorul Franței, contele de Riviere, și i-a cerut voie să plece în insula Milo pentru a o cumpăra în numele regelui Ludovic al XVIII-lea.

Marcellus a ajuns la Milo pe 23 mai 1820. Numai că ghinion!

Statuia fusese vândută de Iorgu unui călugăr grec, care nici măcar nu i-o plătise, dar care voia să i-o ducă plocon Dragomanului Marinei Otomane.

Având în vedere destinația, Primații din Milo i-au zis lui Marcellus că nu mai e nimic de făcut, fiindcă Dragomanul era un om strașnic de frica căruia tremurau toți supușii sultanului.

Nicolachi Moruzi

Numai că pe Dragoman Marcellus îl cunoștea foarte bine, era Nicolachi Moruzi, fiul fostului Domn al Moldovei Alexandru Vodă Moruzi.

Nicolachi locuia la Therapia, pe Bosfor, casa lui fiind învecinată cu ambasada Franței.

Marcellus a început să-i amenințe pe Primați că prietenul său Moruzi va fi foarte supărat pe ei dacă nu-i dau lui statuia.

El le-a dat chiar o scrisoare către Dragoman prin care-l ruga să nu facă vreun neajus pentru vânzarea statuii.

Primații au fost convinși, Iorgu a primit peșin, dublu decât îi făgăguise călugărul grec, iar statuia luă calea Franței.

Când a auzit cele întâmplate, Nicolachi Moruzi și-a ieșit din minți. Mai ales că era cunoscător de artă.

A trimis după Primați pe care i-a biciut și le-a dat și amendă de 7000 de piaștri.

Capudan Pașa

Ambasadorul Franței a mers direct la Capudan Pașa, amiralul flotei otomane, care anulă amenda și hotărî ca pe viitor „toate pietrele aceste vor fi vândute Franței, vechea aliată a Sublimei Porți”.

Nicolachi Moruzi înghiți hapul, dar și mai mult de atât.

În 1821, pe când Ipsilanti ridică steagul Eteriei la Iași și la București, turcii au început să omoare la greci. Printre ei și pe beizadelele Costachi și Nicolachi Moruzi.

În concluzie, cum familia Moruzeștilor s-a românizat mai târziu, stabilindu-se definitiv în țările române, cum toate averile și comorile ei au rămas în România, dacă Primații din Milo n-ar fi cedat insistențelor contelui Marcellus, Venus ar fi putut fi astăzi în holul Ateneului Român, în loc de Luvru.

Asta cu condiția ca urmașii lui Manolachi să fie conștienți ce au și să nu fi vândut statuia între timp…

Sursa: C. Gane