8 noiembrie 1895: Un om de știință german descoperă razele X
Descoperirea lui Röntgen a avut loc accidental în laboratorul său din Wurzburg, Germania, unde testa dacă razele catodice pot trece prin sticlă, când a observat o strălucire care venea de la un ecran acoperit chimic din apropiere. El a numit razele care au provocat această strălucire raze X, din cauza naturii lor necunoscute.
Razele X sunt unde de energie electromagnetică care acționează în mod similar cu razele luminoase, dar la lungimi de undă de aproximativ 1.000 de ori mai scurte decât cele ale luminii. Röntgen s-a refugiat în laboratorul său și a efectuat o serie de experimente pentru a înțelege mai bine descoperirea sa. El a aflat că razele X pătrund în carnea umană, dar nu și în substanțele cu densitate mai mare, cum ar fi osul sau plumbul, și că acestea pot fi fotografiate.
Descoperirea lui Röntgen a fost catalogată drept un miracol medical, iar razele X au devenit în curând un instrument de diagnosticare important în medicină, permițând medicilor să vadă pentru prima dată interiorul corpului uman fără a fi nevoie de intervenții chirurgicale. În 1897, razele X au fost folosite pentru prima dată pe un câmp de luptă militar, în timpul Războiului din Balcani, pentru a găsi gloanțe și oase rupte în interiorul pacienților.
Oamenii de știință au realizat rapid beneficiile razelor X, dar au înțeles mai greu efectele nocive ale radiațiilor
Inițial, s-a crezut că razele X trec prin carne la fel de inofensive ca lumina. Cu toate acestea, după câțiva ani, cercetătorii au început să raporteze cazuri de arsuri și leziuni ale pielii după expunerea la raze X, iar în 1904, asistentul lui Thomas Edison, Clarence Dally, care lucrase intensiv cu raze X, a murit de cancer de piele. Moartea lui Dally i-a determinat pe unii oameni de știință să înceapă să ia mai în serios riscurile radiațiilor, însă acestea nu erau încă pe deplin înțelese.
De fapt, în anii 1930, 1940 și 1950, multe magazine americane de încălțăminte aveau fluoroscoape de ajustare a pantofilor, care foloseau raze X pentru a permite clienților să vadă oasele picioarelor; abia în anii 1950 s-a stabilit că această practică era o afacere riscantă.
Wilhelm Röntgen a primit numeroase aprecieri pentru munca sa, inclusiv primul Premiu Nobel pentru fizică în 1901, însă a rămas modest și nu a încercat niciodată să își breveteze descoperirea. Astăzi, tehnologia cu raze X este utilizată pe scară largă în medicină, în analiza materialelor și în dispozitive precum scanerele de securitate din aeroporturi.
