Tratatul stabilea zonele de influență colonială ale celor două puteri maritime ale timpului
Încheiat pe 7 iunie 1494 între Spania și Portugalia, Tratatul de la Tordesillas s-a conturat pe o decizie a papei Alexandru VI din anul 1493 (bula Inter caetera), care delimita o frontieră maritimă de 480 de kilometri V de Insulele Capului Verde, atribuind teritoriile de la V Castiliei. Astfel noile teritorii descoperite erau împărțite de-a lungul meridianului de 46 grade vest. Teritoriile de la V de acest meridian urmau să aparțină Spaniei, iar teritoriile de la E Portugaliei.
În practică, acest acord garanta regatului portughez că spaniolii nu vor interveni în drumul său spre Capul Bunei Speranțe și, invers, că spaniolii nu vor interveni în Indiile de Vest, recent descoperite.
Pe 2 iulie 1494 Tratatul a fost ratificat de Spania (regatele Castilia și Aragon), iar pe de Portugalia pe data de 5 septembrie 1494. Terenurile situate la vest de meridian ar aparține coroanei castiliene și estul portughezului. Pe măsură ce teritoriul est-aflat în estul Americii de Sud se încadra în domeniul portughez, Portugalia a inițiat colonizarea Braziliei în 1500.
În 1492, regii Castiliei și Aragonului l-au autorizat pe Cristofor Columb să întreprindă o expediție maritimă care a traversat Oceanul Atlantic spre vest, în direcția Insulelor Spice. Au participat două caravele: Pinta, Niña și nao Santa María, sub comanda lui Martín Alonso Pinzón, Vicente Yáñez Pinzón și, respectiv, Juan de la Cosa.
Tratatul de la Tordesillas a fost precedat de Tratatul de la Alcáçovas, semnat la 4 septembrie 1479 între regii Isabella de Castilia și Ferdinand de Aragon și regele Alfonso al V-lea al Portugaliei, care a pecetluit pacea care a pus capăt Războiului de Succesiune Castiliană. Pe lângă oficializarea încetării beligeranței, pactul conținea și alte clauze privind politica externă, într-o perioadă în care castelanii și portughezii se aflau în competiție pentru controlul Oceanului Atlantic și al coastelor Africii. Prin distribuirea acestui tratat, Coroana Castiliei a primit Insulele Canare, în timp ce Regatul Portugaliei a obținut recunoașterea dominației sale asupra insulelor Madeira, Azore și Capul Verde, precum și asupra Guineei și a coastei africane în general, „tot ceea ce se găsește și este găsit, cucerit sau descoperit în termenii menționați, dincolo de ceea ce este găsit ocupat sau descoperit”.
Această împărţire a lumii a fost completată odată cu semnarea Tratatului de la Zaragoza pe data 22 aprilie 1529.
În 2007, Spania și Portugalia au înscris tratatul la UNESCO ca patrimoniu documentar recomandat pentru a fi inclus în Registrul „Memoria Lumii” al Programului „Memoria Lumii”. Împreună cu Arhiva Generală din Simancas, care a obținut această recunoaștere în 2017, sunt singurele două situri de patrimoniu documentar istoric din Valladolid care fac parte din acest registru.
