Această fotografie a făcut înconjurul lumii. Însă se cunosc puține detalii despre persoanele care au fost imortalizate. Este vorba despre lichidarea ghetoului din Varșovia din mai 1943.
În imagine se vede un bărbat cu o pușcă automată. La puține clipe după ce această fotografie a fost făcută, el și alți patru ofițeri SS au executat peste 2.000 de evrei, multe femei și copii, printre care și cei din imagine.
Omul cu arma în mână
Bărbatul cu arma în mână este Josef Blösche.”Era cel mai rău dintre toți. Omora oameni fără niciun motiv“, își amintește unul dintre puținii supraviețuitori ai Ghetoului din Varșovia, Sol Liber, pentru cotidianul berlinez Tagesspiegel.
Ghetoul
Ghetoul a fost creat de naziști în noiembrie 1940, prin comasarea a 380.000 de evrei pe o suprafață de 10 kilometri pătrați. Zona era împrejmuită de un gard de trei metri, care să împiedice ieșirea acestora din ghetou. 30% din populația Varșoviei a ajuns să trăiască pe 2,4% din suprafața orașului. Rația zilnică de mâncare pentru fiecare persoană era de 181 de calorii. În fiecare lună mureau de foame aproape 5.000 de persoane.
Pe mâna lui Blösche
În iulie 1942 au începutul transporturile spre lagarul de exterminare de la Treblinka. Vestea s-a răspândit rapid, așa că aceia care refuzau „relocarea“ ajungeau în grija lui Josef Blösche.
El se deplasa zilnic cu un coleg de la Gestapo, cu bicicleta, prin ghetou. Supraviețuitorii povestesc că obișnuia să se oprească la câte-o casă și împușca oameni pe loc.
Într-o zi a împușcat în cap un bebeluș de trei luni care dormea într-un pătuț. Într-o altă zi a împușcat un bărbat doar fiindcă se uita pe geam.
În arhiva Stasi sunt consemnate mai multe depoziții, din care reiese că într-o zi a împiedicat cu pistolul intervenția pompierilor în cazul unei mame și a copilului ei, surprinși într-o casă în flacări.
În final, femeia și-a aruncat copilul pe geam, apoi s-a aruncat și ea în gol. Ambii au decedat. Nu părăsea ghetoul până nu omora între 8 și 10 oameni.
Copilărie nefericită
Bărbatul născut în 1912 în regiunea Sudeților, (numele folosit în prima jumătate a secolului al XX-lea pentru regiunile locuite în principal de germani, în regiunile de graniță din Boemia, Moravia și acele părți ale Sileziei asociate cu Boemia) a avut o copilărie nefericită, fiind pus la muncă de mic și umilit de tatăl său.
A aderat la SS în 1938 și a devenit membru al Gestapo în 1939. În 1941 a ajuns pe frontul sovietic, mai exact în spatele acestuia unde îi lichida pe cei rămași în urmă: evrei, țigani, comuniști și prizonieri de război.
Desfigurat
Finalul războiului l-a găsit în Slovacia unde se lupta cu partizanii. În aprilie 1945 a fost capturat, însă a avut grijă să scape de toate însemnele care îl legau de SS și Gestapo.
A fost obligat să lucreze într-o mină până la 6 august 1946, când a suferit un accident de muncă care l-a desfigurat, astfel că nimeni nu l-a mai recunoscut după aceea și a ajuns liber în Republica Democrată Germană (RDG).
Următorii 19 ani i-a trăit în liniște într-o localitate din Landul Turingia. Ulterior, s-a căsătorit și avea doi copii.
Descoperit
La începutul anilor 60, agenții vest-germani în căutare de criminali de război naziști au ajuns la numele Blösche, în timp ce investigau un alt caz.
Folosind informatori din RDG au aflat că e în viață, însă au refuzat să emită un mandat de arestare și o solicitare de extrădare, fiindcă divulgarea acestei informații i-ar fi adus condamnarea automată la moarte în RDG.
Ani la rând nu s-a întâmplat nimic, până când supravietuțorii ghetoului au început să pună presiune pe autoritățile vest-germane, aflând că Blösche e în viață.
Într-un final, Judecătoria Hamburg a emis la finele anului 1965 mandatul internațional de arestare.
În 1966 a fost transmisă solicitarea de extrădare din RDG. Doar că Stasi era deja la curent cu acest caz, fiind informată de vest-germanul Heinz Galinski, primul președinte al Consiliuliui Central al Evreilor din Germania.
Autoritățile din RDG au demarat o anchetă proprie, iar la 11 ianuarie 1967 Blösche a fost arestat. Departamentul 32 din cadrul Stasi primise misiunea ingrată să dovedească indubitabil că bărbatul desfigurat este Blösche. Analizând fotografiile de la nuntă, anchetatorii au stabilit 30 de semnalmente identice între suspect și Blösche.
Monstrul
La 50 de ani de la moartea lui Blösche, cei de la Tagesspiegel l-au găsit pe ofițerul Stasi care l-a executat pe criminalul nazist și a preluat și dosarul acestuia.
Rainer Stenzel, 77 de ani, a fost cel care a preluat cazul în septembrie 1967. Stenzel susține că prima dată când l-a audiat pe Blösche, i-a pus celebra fotografie în față.
Blösche a notat pe spatele ei că el este cel cu arma automată și că este vorba despre o acțiune de deportare, însă nimic despre execuțiile care au urmat.
„Foarte mult timp au venit diferiți bărbați care au susținut că ei sunt copiii din acea poză. Minciuni. Poza e de la lichidarea ghetoului, singurul moment în care Blösche purta o cască de oțel“, spune el.
Stenzel mărturisește că a fost marcat cel mai mult de descrierea execuției celor 2.000 de evrei. Veneau în grupuri de 5, prima dată trebuiau să îi pună pe niște scânduri pe cei împușcați, apoi urmau ei și tot așa.
El susține că singurul obiectiv al lui Blösche în timpul anchetei a fost să evite pedeapsa capitală.
Recunoștea doar incidentele în care a urmat ordinele altora. “Mi-a spus că inclusiv crimele de pe bicicletă au fost comandate de superiorii săi. A arătat zero compasiune. Într-o depoziție din 19 iulie 1968 se plângea că a trebuit să suporte atâtea fețe înspăimântate și mirosul puternic de sânge și transpirație.”
Stasi îi promitea că, dacă recunoaște totul în scris, s-ar putea să scape doar cu închisoare pe viață. A fost tratat bine, primea friptură și reviste de satiră. Ba chiar i se permitea și fiului de 18 ani să își vizite tatăl în arest. Soția venea periodic. Criminalul era trimis din două în două săptămâni la spital, la refacere, deși nici nu era bolnav.
În închisoarea de maximă securitate din Berlin, Hohenschonhausen, Blösche a fost audiat timp de 9 luni de către locotenentul de 25 de ani din cadrul departamentelor IX și X al Stasi. Atuul anchetatorului la procesul din Erfurt a fost că dețineau originalul raportului generalului Jurgen Stroop despre lichidarea ghetoului din Varșovia, unde Blösche era incrimat indubitabil.
Privirea sălbatică
Anna Kacsprzak, una dintre supraviețuitoare, a subliniat în depoziția sa din 1967 că l-ar recunoaște fără echivoc pe Blösche. “Nu pot uita privirea sa sălbătică și expresia ochilor”.
Un cadavru neidentificat
Speranțele lui Blösche s-au năruit la 30 aprilie 1969. La capătul procesului de la Erfurt a fost condamnat la moarte. A fost transportat la 29 iulie la închisoarea din Leipzig, unde se afla centrul de execuție al Stasi.
A fost împușcat mortal de la spate când a intrat într-o celulă neiluminată. A fost incinerat, și urna a fost depusă în secret într-o groapă anonimă dintr-un cimitir din Leipzig. “Criminalul de război a sfârsit ca un cadavru neidentificat”, notează cei de la Tagesspiegel.
