27 octombrie 1904: Se deschide metroul din New York
În timp ce Londra se mândrește cu cea mai veche rețea de trenuri subterane din lume (deschisă în 1863), iar Boston a construit primul metrou din Statele Unite în 1897, metroul din New York a devenit în scurt timp cel mai mare sistem american. Prima linie, operată de Interborough Rapid Transit Company (IRT), parcurgea 9,1 mile prin 28 de stații. Pornind de la Primăria din Manhattan Inferior până la Grand Central Terminal din centrul orașului, apoi îndreptându-se spre vest de-a lungul străzii 42 până la Times Square, linia se încheia prin a se deplasa rapid spre nord, până la strada 145 și Broadway în Harlem.
În ziua deschiderii, primarul McClellan s-a bucurat atât de mult de rolul său de inginer, încât a rămas la comenzi pe tot drumul de la City Hall până la strada 103.
În acea seară, la ora 19.00, metroul a fost deschis publicului larg, iar peste 100.000 de persoane au plătit câte un bănuț pentru a face prima călătorie sub Manhattan. Serviciul IRT s-a extins în Bronx în 1905, în Brooklyn în 1908 și în Queens în 1915. Din 1968, metroul a fost controlat de Autoritatea Metropolitană de Transport (MTA). În prezent, sistemul are 26 de linii și 472 de stații în funcțiune; cea mai lungă linie, trenul expres „A” de pe 8th Avenue, se întinde pe o distanță de peste 32 de mile, de la vârful nordic al Manhattanului până la colțul extrem de sud-estic al Queens.
În fiecare zi, aproximativ 4,5 milioane de pasageri iau metroul în New York. Cu excepția trenului PATH care leagă New York-ul de New Jersey și a unor părți din sistemul de trenuri supraetajate din Chicago, metroul din New York este singurul sistem de transport rapid din lume care circulă 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Indiferent cât de aglomerat sau de murdar ar fi, metroul este o instituție a orașului New York de care puțini newyorkezi – sau turiști – s-ar putea lipsi.
