27 decembrie 1944: Franklin D. Roosevelt preia controlul asupra Montgomery Ward
În încercarea de a evita grevele în industriile critice de sprijinire a războiului, Roosevelt a creat în 1942 Consiliul Național al Muncii de Război. Consiliul a negociat înțelegeri între conducere și lucrători pentru a evita oprirea producției, care ar fi putut paraliza efortul de război. În timpul războiului, cunoscutul retailer și producător Montgomery Ward a furnizat aliaților de la tractoare la piese auto și îmbrăcăminte pentru muncitori – articole considerate la fel de importante pentru efortul de război ca și gloanțele și navele. Cu toate acestea, președintele Montgomery Ward, Sewell Avery, a refuzat să respecte termenii a trei contracte colective de muncă diferite încheiate cu United Retail, Wholesale and Department Store Union între 1943 și 1944.
În aprilie 1944, după ce Sewell a refuzat un al doilea ordin al consiliului de administrație, Roosevelt a chemat Garda Națională a Armatei pentru a pune sub sechestru principala fabrică a companiei din Chicago. Sewell însuși a trebuit să fie scos din biroul său de către trupele Gărzii Naționale.
Până în luna decembrie a aceluiași an, Roosevelt s-a săturat de încăpățânarea lui Sewell și de lipsa de respect față de autoritatea guvernului
La 27 decembrie, Roosevelt a ordonat secretarului de război să confiște fabricile și instalațiile Montgomery Ward din New York, Michigan, California, Illinois, Colorado și Oregon.
În anunțul său din acea zi, Roosevelt a subliniat că guvernul „nu va tolera nicio interferență cu producția de război în această oră critică”. El a lansat un avertisment sever atât pentru sindicate, cât și pentru conducerea industriei: „grevele pe timp de război nu pot fi tolerate, fie că sunt greve ale muncitorilor împotriva angajatorilor lor, fie că sunt greve ale angajatorilor împotriva guvernului lor”. Sewell a dus lupta la tribunalul federal, dar a pierdut.
În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, Montgomery Ward, fondat în 1872, a domnit ca unul dintre cele mai mari lanțuri de mari magazine și de magazine de vânzare cu amănuntul prin corespondență din țară. Concurența puternică din partea Wal-Mart, Target și a altor magazine de reduceri similare a forțat compania să își închidă toate magazinele în 2000, deși a păstrat o prezență prin catalog și pe internet.
