25 septembrie 2005: IRA se dezarmează oficial
Dezafectarea arsenalului substanțial al grupului a avut loc în locații secrete din Republica Irlanda. Un preot protestant și un preot catolic, precum și oficiali din Finlanda și Statele Unite au fost martori la acest eveniment istoric. Arme automate, muniție, rachete și explozibili s-au numărat printre armele găsite în depozitul, pe care inspectorul șef de armament l-a descris ca fiind „enorm”.
Fondată inițial în 1919 pentru a se opune militar dominației britanice în Irlanda, IRA a funcționat începând aproximativ din anii 1960 ca ramură militară a Sinn Fein, partidul politic naționalist irlandez. IRA (și grupările scindate care foloseau diverse derivate ale numelui) au folosit tactici teroriste și asasinate timp de peste 30 de ani în lupta lor pentru eliberarea Irlandei de Nord de sub dominația britanică.
În aprilie 1998, după mai mult de 22 de luni de negocieri, a fost semnat în cele din urmă un acord de pace de 67 de pagini, numit Acordul de la Belfast sau Acordul din Vinerea Mare. Aprobat de guvernele britanic și irlandez, de opt dintre cele zece partide politice din Irlanda de Nord și de alegătorii din regiune, acordul prevedea împărțirea puterii între catolici și protestanți în cadrul guvernului, un angajament pentru pace și democrație și o promisiune din partea grupurilor paramilitare din ambele părți de a-și retrage armele în termen de doi ani. O încetare a focului era în vigoare din 1997 și, deși au continuat să o respecte, IRA a refuzat inițial să renunțe la arme. Acest lucru a blocat procesul de pace timp de aproape șase ani.
Deși mulți protestanți nord-irlandezi nu aveau încredere că IRA renunța cu adevărat la toate armele sale, dezarmarea a reprezentat un pas important către o pace durabilă în această regiune îndelung tulburată. În urma dezarmării, grupările scindate ale IRA au amenințat că vor continua violențele.
