Motivul pentru care Sfântul George și Sfântul Patrick nu au nicio legătură cu Anglia și Irlanda

 

În momentul în care nu îți cunoști istoria și nici nu ești interesat de ea, nu e nici o mirare că ajungi să celebrezi niște sfinți care nu au nicio legătură cu istoria țării sau a neamului tău.

Mulți irlandezi sunt iritați că ziua sfântului lor St. Patrick a ajuns să fie folosită la nivel mondial doar ca un pretext pentru o beție pe cinste în timpul zilei.

Mulți britanici au ajuns să știe mai bine când este St. Patrick’s Day (17 martie) decât ziua în care se celebrează St. George’s Day (23 aprilie).

Sfântul George

Problema e că nici unii, nici ceilalți, nu știu că cei doi sfinți nu au nicio legătură cu Irlanda, respectiv Anglia. Conform History, Sfântul George, o figură semilegendară, s-ar fi născut pe teritoriul de astăzi al Turciei în secolul al III-lea, servind apoi în armata romană.

A fost torturat și ucis fiindcă a refuzat să renunțe la credința sa creștină și a devenit ulterior figura unor basme, un luptător iscusit care a învins dragoni gigantici și i-a inspirat pe luptătorii din cruciade.

Datorită reputației magice în rândul soldaților creștini, Eduard al III-lea l-a ridicat la nivel de sfânt și ordin cavaleresc în secolul al IV-lea, ordin care persistă și astăzi.

Figura iconică a fost cimentată de opera lui Shakespeare, Henric al V-lea: “Plângi Dumnezeule pentru Harry, Anglia și St George”.

Sfântul Patrick

Cert este că St. Patrick nu provine din Irlanda.

Istoricii avansează două teorii: fie s-a născut în Scoția, fie în Țara Galilor. În adolescență a fost răpit și transformat în sclav.

A reușit să evadeze și s-a refugiat în Irlanda în calitate de misionar creștin, acțiunile sale ulteriore fiind o combinație între istorie și folclor al națiunii.

Practic, britanicii ar fi mai îndreptățiți să îl celebreze pe St. Patrick decât pe St. George.

George vs Patrick

Lectorul Robert Ford a subliniat că celebrarea zilei de St. Patrick reflectă apartenența la o identitate distinctă de identitatea dominantă engleză, deși nu e clar dacă englezii se definesc împotriva sau în comparație cu ceva.

 

Ziua de Sfântul George nu a fost niciodată un motiv suficient pentru o mare paradă.

“Anglia a fost o super putere imperialistă, reședința unui imperiu și sinonimul supremației – deci de ce ar mai fi avut nevoie englezii să își glorifice identitatea națională, când aceasta a fost deja impregnată suficient de puternic pe tot globul.

Nu e de mirare că o astfel de celebrare este considerată de mulți britanici ca o ciudățenie sau rușine, ba chiar o mișcare rasistă.

Steagul Sfântului George este încă asociat la nivel mental de mulți britanici unor grupări de extremă dreapta”, notează sursa citată.

În contrast, St. Patrick’s Day a fost o formă de autoapărare culturală a imigranților irlandezi în Lumea Nouă.

Practic, a luat naștere în Boston în 1737, când irlandezii au ales să își serbeze cultura în lupta împotriva prejudecăților la care erau supuși. Doar că în forma inițială, sărbătoarea își propunea tocmai contrariul celor întâmplate recent: să demonstreze că irlandezii nu sunt doar consumatori înrăiți de alcool.

În anii 1970-1980, nici nu se punea problema ca St. Patricks Day să fie sărbătorit în Marea Britanie, doar în sfere private, departe de atenția opiniei publice.

Ascensiunea Irlandei atât la fotbal, cât mai ales la rugby, a înflăcărat din nou sentimentele patriotice și naționaliste ale irlandezilor de pretutindeni.

Astfel s-au creat baruri irlandeze peste tot pe glob, ziua Sfântului Patrick a crescut în popularitate, dar și cu largul concurs al intereselor comerciale ale producătorului de băuturi alcoolice Guinness.

Cert este că Irlanda și Anglia sunt mai conectate decât ar vrea unii să admită.

Irlanda s-a rupt de Marea Britanie abia în secolul al XX-lea, iar mulți englezi au în sânge ADN irlandez, astfel că nu e o problemă dacă celebrează ziua Sfântului Patrick.