Acelasi Carp era cel cu „potolirea” lui Eminescu din 28 iunie 1883, care a dus la arestarea gazetarului şi prima lui internare forţată, la acelaşi doctor Şutu, petrecută concomitent cu percheziţionarea tuturor sediilor Societăţii „Carpații” şi apoi desfiinţarea ei, în aceeaşi zi, organizaţie cu activitate clandestină prin care Eminescu si prietenii sai militau pentru unirea tuturor românilor în „Dacia Mare”, deranjând imperiile care-şi puseseră spionii şi „influencerii” locali – aka trădătorii – pe urmele lui Eminescu.
Eminescogul Nae Georgescu:
„Astăzi se ia de bună data din Certificatul de deces: „cinci spre zece corente ora trei ante meridian”– dar în ce condiţii a fost eliberat acesta, la 17 iunie (pentru necesităţi birocratice la cimitir), cu greşeli peste greşeli (poetul ar fi avut 43 de ani, tatăl său s-ar fi chemat Mihail etc.), ca martori semnând prin punerea degetului doi sluijitori analfabeţi ai Institutului Caritatea… mai bine să nu mai vorbim!
Data de 16 iunie este inconvenabilã pentru că indică o grabă cu totul suspectă în privinţa ducerii la groapã: se ştie ferm că înmormântarea la Cimitirul Bellu a avut loc în ziua de 17 iunie 1889, deci ar rezulta că nici n-a fost expus cele trei zile tradiţionale, cum este obiceiul.
De altfel, ziua morţii lui Eminescu n-a putut fi mişcată din mentalul colectiv, se comemorează şi astăzi la 15 iunie peste an”.
Ar fi interesant de aflat de când, cine şi cum a reușit să schimbe pentru opinia publică adevărata dată a morții lui Eminescu, marele înaintaș al ziariștilor români.
