La finele anului 1950 – începutul anului 1951, ajuns la Câmpulung-Muscel, Alexandru Paleologu îl reîntâlneşte pe filosoful Constantin Noica, pe care îl cunoştea de dinainte de război şi care se afla acolo cu domiciliu obligatoriu din 1949.
„Începe ‘stagiul’ de cinci ani de la Câmpulung, în cursul căruia Paleologu îl frecventează aproape zilnic pe filosoful cu zece ani mai vârstnic decât el, al cărui discipol entuziast devine”, scrie în Dicţionarul general al literaturii române.
După „despărţirea de Noica” şi reîntoarcerea în Bucureşti, Alexandru Paleologu a fost angajat, în decembrie 1956, prin concurs, cercetător ştiinţific la Institutul de Istoria Artei din cadrul Academiei Române, la secţia de artă medievală – bizantină.
Arestat la 9 septembrie 1959, în cadrul procesului lotului Noica-Pillat, Alexandru Paleologu a fost condamnat de Tribunalul Regiunii a 2-a Militare la paisprezece ani de muncă silnică pentru ”crima de uneltire contra ordinii sociale”. A fost graţiat în 1964.
În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator. Alexandru Paleologu a fost bun prieten cu Nicu Steinhardt. l. Paleologu a declarat: „Când i-am mărturisit (lui Steinhardt) prima oară – pentru că lui i-am mărturisit, înainte de apariția mărturiei mele publice din volumul Sfidarea memoriei-, mi-a replicat: Eu eram sigur demult de lucrul acesta, mă așteptam, dar nu m-am ferit de tine nicio clipă…”
Viața și opera
Alexandru Paleologu, scriitor, critic literar, diplomat şi om politic, s-a născut la 14 martie 1919, la Bucureşti. A urmat cursurile liceului Spiru Haret şi apoi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucureşti.
A debutat ca elev, în 1934, la „Mlădiţa”, cu articolul Literatura condamnabilă, apoi a colaborat sporadic, un timp, la publicaţiile Vlăstarul, Universul literar şi Gândirea.
În decembrie 1940 intră la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Cavalerie de la Sibiu, iar la începutul războiului se afla în Regimentul de Gardă Călare. Reconcentrat, a fost trimis, ca instructor, la şcoala militară pe care o urmase la Sibiu.
După trecerea României de partea Aliaţilor, Alexandru Paleologu a fost referent în Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului (1944-1945), apoi ataşat de legaţie în cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1946-1947). Între 1948 şi 1950 face studii de regie şi teatrologie la Institutul de Teatru, precum şi practică de asistent de regie la Teatrul Naţional şi la Teatrul Armatei din Bucureşti.
