14 august 1945: Predarea Japoniei a fost făcută publică
Chiar dacă Consiliul de război al Japoniei, îndemnat de împăratul Hirohito, prezentase deja o declarație de capitulare către Aliați, prin intermediul ambasadorilor, la 10 august, luptele au continuat între japonezi și sovietici în Manciuria și între japonezi și Statele Unite în Pacificul de Sud.
De fapt, la două zile după ce Consiliul a acceptat să se predea, un submarin japonez a atacat Oak Hill, o navă de debarcare americană, și Thomas F. Nickel, un distrugător american, ambele la est de Okinawa.
În după-amiaza zilei de 14 august, radioul japonez a anunțat că în curând urma să fie emisă o Proclamație Imperială, prin care se acceptau termenii capitulării necondiționate stabiliți la Conferința de la Potsdam. Această proclamație fusese deja înregistrată de împărat. Vestea nu a fost bine primită, deoarece peste 1.000 de soldați japonezi au luat cu asalt Palatul Imperial în încercarea de a găsi proclamația și de a împiedica transmiterea ei către Aliați. Soldații încă loiali împăratului Hirohito i-au respins pe atacatori.
În acea seară, generalul Anami, membrul Consiliului de Război cel mai categoric împotriva capitulării, s-a sinucis. Motivul său: să ispășească pentru înfrângerea armatei japoneze și să nu fie nevoit să își audă împăratul rostind cuvintele de capitulare.
La Casa Albă, președintele american Harry S. Truman a transmis vestea poporului american; în Washington, D.C. și în întreaga țară au izbucnit festivități.
