12 iunie 1942, primul raid american în România. Acțiunea a avut loc la șase luni după ce țara noastră a declarat război Statelor Unite ale Americii
Pe 6 iunie 1942, SUA declara război României și Bulgariei, iar efectele declarării războiului împotriva SUA începeau să se resimtă. Astfel, raidul din România avea să devină primul raid american de pe continentul european.
La şase zile după ce S.U.A. au declarat război României (6 iunie 1942, ca răspuns la declaraţia de război a guvernului român din 12 decembrie 1941), ,,Detașamentul Halpro” (13 bombardiere ,,Consolidated B‑24 Libertador”/,,LIberator”), comandat de colonelul Harry A. Halverson, a decolat de pe aerodromul Şcolii militare britanice de antrenament de la marginea localităţii egiptene Fayd, din apropierea canalului Suez (la 11 iunie 1942, orele 22.30), şi a efectuat, a doua zi, 12 iunie, primul raid în România (şi în Europa, după intrarea S.U.A. în război), acţiunea constituind şi prima utilizare a bombardierului respectiv şi ,,botezul focului” pentru echipajele americane (iniţial, Detaşamentul primise misiunea să atace Tokio, fiind schimbată după pierderea bazelor din China), potrivit informațiilor oferite de istoricul Alesandru Duțu pe pagina personală de Facebook.
Datorită numărului mic de avioane și a distanței mari de parcurs, raidul s‑a terminat cu un fiasco, fiind trecut sub tăcere de oficialitățile americane. La rându-le, autoritățile germane și române, nefiind interesate să se afle că aviația americană era în măsură să execute bombardamente asupra unor obiective din Europa, nu au consemnat evenimentul în comunicatele oficiale de război.
Avioanele inamice au acţionat într-un spaţiu mare din sud-estul României şi au lansat bombe la Constanţa (la orele 4.20: ,,2 bombe între abator şi docuri şi 8 bombe la 15 km S-E Abatorul de export”), Ploieşti (la orele 4.44, 3 avioane lansează ,,6 bombe explozive”, care dărâmă trei case, ucid trei oameni şi rănesc pe alţi trei; avioanele au mai revenit la 4.48, 4.55, 5.00-5.10), Berceni, lângă Fabrica de hârtie Teleajen (şase bombe explozive), Teişani, în zona Vălenii de Munte (şase bombe explozive), Buzău (cinci bombe), Râmnicu Sărat (şase bombe), Pogoanele, Cioflinceni, Vărăşti, Bolintin Deal, Colibaşi, Dragalina, Ţăndărei, Medgidia.
În ,,Fişa informativă” românească privind desfăşurarea atacului aerian se precizează că au fost doborâte două avioane ,,unul de lt. German Pelz în zona Brăila şi altul de aviatorul român adjutant Pascu în zona Mizil-Urziceni; al treilea a fost urmărit până la Sulina” (surse americane nu menţionează acest lucru). Artileria antiaeriană a intervenit la Constanţa, Sulina, Tulcea, Cernavodă, Feteşti, Buzău, Ploieşti şi Bucureşti. În zona Capitalei au fost trase: ,,material greu: 78 lovituri (6 baterii); material automat: 57 lovituri (două baterii)”. Un avion inamic care intenţiona să pătrundă deasupra Bucureştilor a renunţat la primele lovituri ale artileriei antiaeriene române, întorcându-se şi zburând ,,în zig-zag”.
Mai multe informații puteți regăsi în: Alesandru Duţu, Florin Constantiniu, Un episod puţin cunscut al celui de-al Doilea Război Mondial, în ,,Revista de Istorie”, tom 42, nr. 7, iulie 1989.
