Istoria portului Constanţa este strâns legată de cea a oraşului Constanţa. Deşi prima atestare documentară a Constanţei este târzie (sec.II d.Hr.) – anticul Tomis se descoperă, prin mărturii arheologice, încă din sec. VI î.d. Hr.
Oraşul-port a fost organizat iniţial ca un centru de schimb între comercianţii greci şi populaţiile băştinaşe, arată site-ul portofconstantza.com.
Influenţa greacă se menţine până în secolul I î.d.Hr., când teritoriul situat între Dunăre şi Marea Neagră intră sub stăpânire romană.
Portul cunoaşte o viaţă economică prosperă în secolele următoare, iar oraşul preia numele Împăratului Constantin.
În perioada bizantină, evoluţia portului Tomis va fi marcată de numeroase invazii ale popoarelor migratoare.
După o scurtă perioadă de stăpânire românească, „până la Marea cea Mare”, teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, călătorii europeni sau din Imperiu vor menţiona activitatea portului Kustendge (denumirea turcească a oraşului) care va contribui la creşterea comerţului zonal.
Amenajări ale Portului Constanţa de la Marea Neagră începuseră încă din 1857. În acel an autorităţile turce au concesionat construirea Portului Constanţa şi a căii ferate Cernavodă -Constanţa companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.”, iar Portul Constanţa a beneficiat, pentru prima dată, de amenajări şi dotări relativ moderne, se arată pe site-ul portofconstantza.com.
”După Războiul de Independenţă, în anul 1878, Dobrogea revine României şi, odată cu aceasta, apar primele preocupări pentru construirea unui port care urma să fructifice poziţia strategică a Constanţei şi avântul economic înregistrat de tănărul stat. (…) În aceste condiţii, statul român a răscumpărat instalaţiile portuare de la compania engleză, a contactat specialişti străini pentru întocmirea unor proiecte de lărgire a portului şi a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavodă”, indică site-ul menţionat.
În opinia Regelui Carol I, portul Constanţa „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului şi un izvor de bogăţie pentru ţara întreagă”.
Nu fără greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabilă a proiectului. În aceste condiţii, statul român a răscumpărat instalaţiile portuare de la compania engleză.
În 1878, Portul Constanţa dispunea de 200 m diguri şi 4 ha incintă portuară, se arată în lucrarea ”Enciclopedia geografică a României”, autor Dan Ghinea (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002), citată de AGERPRES.
La 16 octombrie 1896 a avut loc inaugurarea oficială a lucrărilor de construcţie şi modernizare a Portului Constanţa, lucrări care au început după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino.
În 1899, inginerul Anghel Saligny, constructorul podului de la Cernavodă, a fost numit director al lucrărilor Portului Constanţa, se arată în dicţionarul „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).
La 27 septembrie 1909 a avut loc inaugurarea oficială a Portului Constanţa, în prezenţa regelui Carol I. La începutul secolului XX Portul Constanţa avea un dig de larg, de 1.377 m lungime, digul de Sud (1.497 m), cu farul roşu, danele de încărcare, mii de metri de cheiuri, silozuri, calea ferată ş.a. Suprafaţa platformei portuare era de 119 ha, se menţionează în lucrarea ”Enciclopedia geografică a României”.
În perioada 1941-1944 portul a primit destinaţie militară, fiind lovit de aviaţia sovietică în peste 120 de raiduri, scrie RADOR.
În 1944 a fost ocupat de sovietici, iar flota militară şi cea comercială au fost confiscate.
În perioada interbelică se adaugă platformei portuare noi elemente de infastructură, precum uscătoria de porumb, clădirea administraţiei portuare, docul plutitor, iar traficul atinge 6,2 milioane tone în 1937, cifră care situa Constanţa între primele porturi europene.
Abia în anul 1961 s-a aprobat proiectul de extindere a portului. Tot atunci au început construcţiile la digul de larg, platforme, cheiuri şi dane.
Din 1967, au început lucrările de extindere a portului către sud. Un rol important pentru dezvoltarea Portului Constanţa l-a avut construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră, inaugurat în 1984.
Pe parcursul a două decenii, Portul Constanţa a atins dimensiuni impresionante, însumând o suprafaţă de peste 3.900 ha. Vârful de trafic a fost înregistrat în anul 1988, când au fost operate 62,3 milioane tone mărfuri, arată site-ul portofconstantza.com.
După anul 1984, Portul a cunoscut o nouă perioadă de înflorire.
La 13 noiembrie 2001 a fost semnat un memorandum de înfrăţire între Portul Constanţa şi Portul Rotterdam din Olanda, în scopul creşterii traficului de mărfuri între acestea, scrie AGERPRES.
Mai aproape de zilele noastre, în 2004 a avut loc inaugurarea terminalului de containere, iar doi ani mai târziu, traficul de containere atingea 1037068 TEU.
În noiembrie 2005 s-a inaugurat şi terminalul de pasageri, o investiţie de 2,8 milioane de euro.
În septembrie 2009, traficul de cereale înregistra o cifră-record de 7 milioane de tone, dublu practic faţă de aceeaşi perioada a anului 2008, considerat anul celei mai mari creşteri economice din România post-decembristă, mai scrie RADOR.
