11 noiembrie 1942: Vârsta de încorporare este redusă la 18 ani în SUA
În septembrie 1940, Congresul, cu o largă majoritate în ambele camere, a adoptat Legea Burke-Wadsworth și a fost impus primul proiect pe timp de pace din istoria Statelor Unite. Înregistrarea bărbaților cu vârste cuprinse între 21 și 36 de ani a început exact o lună mai târziu. Au fost aproximativ 20 de milioane de tineri eligibili – 50% au fost respinși chiar în primul an, fie din motive de sănătate, fie pentru că 20% dintre cei care s-au înregistrat erau analfabeți.
Dar în noiembrie 1942, în condițiile în care Statele Unite deveniseră participante la război, și nu doar un simplu spectator neutru, vârsta de recrutare a trebuit să fie extinsă; bărbații între 18 și 37 de ani erau acum eligibili. Negrii au fost respinși la recrutare din cauza presupunerilor rasiste cu privire la abilitățile lor și la viabilitatea unei armate mixte.
Dar acest lucru s-a schimbat în 1943, când a fost impusă o „cotă”, menită să limiteze numărul de bărbați de culoare înrolați pentru a reflecta numărul lor în totalul populației, aproximativ 10,6% din totalul populației. Inițial, soldații de culoare au fost restricționați la „unități de muncă”, dar și acest lucru a luat sfârșit pe măsură ce războiul a avansat, când au fost în cele din urmă folosiți în luptă.
Până la sfârșitul războiului, aproximativ 34 de milioane de bărbați se înregistraseră; 10 milioane fuseseră înrolați în armată.
