11 decembrie 1978: Milioane de dolari furați de pe aeroportul JFK în celebrul „jaf Lufthansa”
Planul a fost pus la cale de Peter Gruenewald, un angajat al Lufthansa care lucra la transportul de marfă pe aeroportul JFK. Gruenewald știa că Lufthansa transporta în mod regulat sume mari de bani din Europa – moneda americană schimbată peste hotare de turiștii și militarii americani – la JFK. De obicei, acești bani erau imediat transferați către băncile americane prin intermediul camioanelor Brink’s. Cu toate acestea, uneori, din cauza întârzierilor, banii ajungeau la destinație după ce ultimul camion plecase pentru ziua respectivă, ceea ce însemna că erau depozitați la aeroport până în următoarea zi lucrătoare.
Gruenewald i-a prezentat planul său colegului și prietenului său de la cargo Louis Werner, în speranța de a-l pune în aplicare. Din nefericire pentru Gruenewald, Werner a văzut în jaf o oportunitate de a scăpa de un munte de datorii personale la jocurile de noroc și și-a trădat prietenul. El a dus planul lui Gruenewald la un mare agent de pariuri din zonă, Martin Krugman, care a dus ideea la prietenul său, celebrul mafiot devenit consultant de film Henry Hill.
Așa cum este descris în celebrul film Goodfellas, Hill făcea parte dintr-o bandă de gangsteri condusă de James „Jimmy the Gent” Burke. După ani de zile în care a câștigat bani prin fapte ilegale, echipa lui Jimmy devenise strâns asociată cu familia de infractori Lucchese și își făcuse o reputație solidă în lumea dubioasă a crimei organizate.
Burke și Hill s-au ocupat de planificarea jafului
Echipa lui Jimmy cunoștea foarte bine aeroportul JFK. Ori de câte ori aveau nevoie de bani ușori, aeroportul era o țintă ușoară. Banda deturna în mod regulat camioane de la JFK, luând adesea două sau trei camioane pe săptămână. Fie că erau pline cu televizoare, haine sau alimente, știau cum să mute marfa pentru a face bani în plus.
Burke și Hill au alcătuit o echipă pentru jaf și au așteptat un cuvânt de la omul său din interior, Werner. Pe 11 decembrie, în jurul orei 3:00 dimineața, o furgonetă neagră s-a oprit în zona de depozitare a Lufthansa. Bărbații au intrat în clădire în timp ce duba a fost adusă în spate. Aceștia au dat buzna înăuntru, înarmați, i-au adunat pe angajații din schimbul de noapte și i-au încătușat în sala de odihnă. Bărbații înarmați l-au forțat pe un supraveghetor să deschidă seiful imens pentru a evita declanșarea alarmelor. Banii și bijuteriile au fost încărcate în dubă, iar echipajul a plecat discret.
Întregul jaf a durat puțin mai mult de o oră
Din nefericire, nu au scăpat cu bine. În loc să ia duba pentru a fi distrusă într-un depozit de vechituri controlat de mafie în noaptea jafului, șoferul care a fugit, Parnell Steven „Stacks” Edwards, s-a îmbătat și a lăsat-o parcată ilegal pe o stradă din Brooklyn, unde a fost găsită cu amprentele sale în interior. Pe măsură ce Burke devenea din ce în ce mai paranoic – și lacom pentru o parte mai mare din sumele de bani sustrase în timpul jafului – piesele de domino au început să cadă destul de repede. Krugman a fost următorul care a dispărut, pe 6 ianuarie 1979. Până în vara aceluiași an, opt bărbați asociați cu jaful erau morți sau dispăruți.
Incapabil să facă vreo legătură cu Jimmy și cu echipa lui Henry și cu cadavrele mafioților care se adunau, FBI-ul și-a îndreptat atenția către omul din interior – Louis Werner. Ajutat de mărturia lui Gruenewald, Werner a fost condamnat pentru rolul său în jaf, dar a refuzat să coopereze sau să-și denunțe complicii. Se părea că Biroul nu va rezolva niciodată cazul sau nu-i va aduce în fața justiției pe cei implicați.
„Acești „băieți buni” au crezut că au un permis de a fura, un permis de a ucide și un permis de a face tot ceea ce voiau”, a declarat George Venizelos, director adjunct al FBI, responsabil, în cadrul biroului din New York.
Cea mai mare breșă în investigație a venit în cele din urmă în primăvara anului 1980, când Hill a fost arestat pentru șase capete de acuzare legate de droguri. Nu a trecut mult timp până când acesta a „întors spatele”, fiind convins de FBI să depună mărturie nu numai împotriva lui Burke, ci și a lui Paul Vario, șeful inferior al familiei Lucchese. Mărturia lui Hill a dus la condamnarea lui Burke pentru două capete de acuzare separate – o schemă de scădere a punctelor la baschet și o crimă fără legătură cu aceasta – iar „Jimmy the Gent” a murit în închisoare în 1996. Vario a fost condamnat pentru escrocherie și a murit în închisoare în 1988.
Doar o parte din banii furați au fost recuperați.
