Libertatea presei, a expresiei, a asocierii, a convenţiilor, a reuniunilor publice şi a altor tipuri de evenimente era garantată de legea fundamentală. Sistemul de educaţie era gratuit şi obligatoriu.
Competenţele la nivel federal ale Republicii Federale Populare Iugoslavia şi ale organismelor federale erau reglementate de legea fundamentală. Adunarea Populară era organismul cel mai important al autorităţii de stat şi era format din două camere – Consiliul Federal şi Consiliul Naţionalităţilor. Prezidiul Adunării, şi preşedinţia Adunării Constituţionale înaintea sa, acţionau ca o conducere colectivă de stat.
Era formată din preşedinte, şase vicepreşedinţi, un secretar general şi 30 de membri.
Cel mai important organism administrativ şi executiv de stat era reprezentat de Guvernul republicii federale, care avea în componenţă un preşedinte, vicepreşedinţi, miniştri, preşedinte al Comisiei Federale de Planificare şi preşedintele Comisiei Federale de Control.
Ministerele erau organizate la nivel general federal şi la nivelul republicilor. Guvernul avea în componenţă comitete pentru educaţie, cultură, sănătate, bunăstare socială pentru scopul gestionării generale în aceste domenii ale administraţiei de stat.
Constituţia stabilea organismele de putere ale republicilor, provincia autonomă şi regiunea autonomă, regiunile oraşelor, districtele şi regiunile. Organismele sistemului judiciar erau Curtea Supremă a republicii federale, curţile supreme ale republicilor şi ale provinciilor autonome şi tribunalele itinerante.
Procesul reorganizării Federaţiei Iugoslave a început în 1963, prin adoptarea unei noi constituţii care stabilea Republica Federală Socialistă Iugoslavia şi a cunoscut momentul important cu prilejul adoptării Constituţiei din 1974.
Sursa: Agerpres
Foto: Iosip Broz Tito și Winston Churchill în 1944 la Neapole, Italia
