Ziua în care s-a stins strălucirea lui Harun al-Rașid

 

Pe 10 februarie 1258, după un asediu de două săptămâni, Bagdadul cade în mâinile lui Hulagu Han, un nepot al lui Gingis Han în vârstă de vreo 30 de ani.

Mongolii lui Hulegu masacrează metodic populația și îl supun la cazne pe ultimul calif arab, Mutasim. Acesta este băgat într-un sac cusut și zdrobit de copitele cailor.

Numărul victimelor este de ordinul sutelor de mii.

Cu 500 de ani mai devreme, arabii făcuseră din Bagdad sediul califului, altfel zis, capitala islamului, la confluența lumilor arabă, elenistică și persană.

O civilizație nouă se născuse pe malurile Eufratului, influențată de culturile greacă și persană, iar califii din dinastia Abasizilor, în special Harun al-Rașid, contemporan cu Carol cel Mare, fermecaseră lumea occidentală.

Această civilizație arabo-persană este distrusă sub copitele cailor mongolilor. Ruinarea Badgadului este desăvârșită de apariția lui Timur Lenk, îndepărtat descendent al lui Gingis Han.

De atunci, faimoasa capitală nu va mai fi decât umbra a ceea ce fusese cândva, iar distrugerea rețelei de irigații de către mongoli aruncă populația în mizerie.

Declinul țării, căreia i s-a spus Irak, un cuvânt arab care înseamnă „luncă”.

Fosta Mesopotamie va fi multă vreme obiect de dispută între perși, musulmanii șiiți și turcii otomani, musulmani de confesiune sunnită.

Ea va ajunge sub tutela celor din urmă, la începutul secolului al XVI-lea, după campaniile militare ale lui Soliman Magnificul, sultanul de la Istanbul. Acesta va anexa definitiv Irakul la imperiul său în 1533.

Irakul modern a fost creat la sfârșitul Primului Război Mondial de britanici pe ruinele Imperiului Otoman. În urma istoriei sale agitate, țara a rămas cu o populație foarte eterogenă din punct de vedere religios.

Mai bine de jumătate dintre locuitorii săi sunt șiiți, la fel ca vecinii iranieni. Restul sunt în cea mai mare parte sunniți, ca 90% dintre musulmanii din lume. Există și o mică minoritate creștină, diminuată de conflictele recente.

După invazia mongolilor, câțiva supraviețuitori din neamul Abasizilor s-au refugiat la Cairo, în Egipt, unde sultanii mameluci le-au îngăduit să perpetueze un califat pur onorific.

Sultanul de la Istanbul, Selim I, își va însuși el titlul de calif, după cucerirea Egiptului, în 1517. Califatul otoman va dispărea în 1924.