Ziua în care Ceaușescu ne-a transformat pe toți în numere. Secretele decretului prin care se instituia CNP-ul

 

”Dacă nu ai CNP nu exiști!” Totuși această axiomă a românului zilelor noastre nu este chiar așa de veche cum pare. CNP-urile, codurile numerice personale, au fost introduse relativ de curând, acum 41 de ani, printr-un decret, numărul 59, din 2 martie 1978. Până atunci, tot românul era recunoscut oficial după seria și numărul buletinului de identitate.

Apariția CNP a însemnat atribuirea unui astfel de număr fiecărui cetățean, o operațiune amplă, care a durat ani de zile, noile indicative fiind trecute în buletine treptat, la preschimbarea actului de identitate sau, la cei prea bătrâni pentru a li se mai da un buletin nou, prin casele de pensii.

CNP-ul întâmpină și acum proteste din partea celor care consideră că el ascunde ”numărul Fiarei”, întunecat-celebrul număr 666, sau a celor care cred că el înseamnă o depersonalizare, așa cum sunt ”persoanele născute vii”, o mișcare de ciudați care vor să trăiască fără acte.

În decretul 59, emis de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, se spune scurt: ” Ministerul de Interne, Comitetul pentru Problemele Consiliilor Populare şi Direcţia Centrala de Statistica vor stabili un cod numeric personal pentru toţi cetăţenii români, precum şi pentru străinii cu domiciliul în România. Codul numeric personal va fi înscris în actele de identitate, de stare civilă şi în alte acte personale.”

De la aceste rânduri a pornit nebunia CNP în țara noastră.

 

Controlul mișcărilor de populație

 

Decretul, așa cum vom arăta, avea și alte scopuri, cel mai important fiind urmărirea cât mai exactă a cetățenilor.

De exemplu, se instituiau noi obligații: ”  Persoana care locuieşte mai mult de 5 zile la alta adresa decît cea a domiciliului sau este obligată să se prezinte la organul militiei în circumscripţia căruia şi-a stabilit reşedinţa, pentru a cere înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de identitate.Viza de reşedinţa în alta localitate decît cea de domiciliu se acordă:a) persoanelor încadrate în munca pe durata nedeterminată;b) persoanelor încadrate în munca pe durata determinata ori pe timpul de încercare, pentru a fi încadrate în munca, la cererea organizaiiilor socialiste;c) persoanelor delegate sau detasate pe durata mai mare de 30 de zile;d) persoanelor internate mai mult de 30 de zile pentru îngrijirea sănătăţii;e) persoanelor care urmează o şcoala sau un curs, pe durata anului şcolar sau a cursului;f) membrilor de familie ai persoanelor prevăzute la lit, a) b) c) şi e);g) persoanelor inapte de muncă dacă se afla în îngrijirea unor persoane la care urmează sa locuiască;h) în alte cazuri temeinic justificate.Se exceptează de la obligaţia prevăzută la alin. 1 persoanele care se deplaseaza pe o perioadă de pînă la 30 de zile în interesul serviciului, la odihna sau tratament ori la părinţi, copii, fraţi şi surori, precum şi personalul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne care se deplaseaza în interesul serviciului, indiferent de durata deplasarii.Persoana sosita într-o localitate, considerată potrivit legii, zona de frontieră este obligată să se prezinte la organul militiei în termenul prevăzut de normele ce reglementează regimul de frontieră.

 

Cărțile de imobil

 

Tot prin acest decret, cărțile de imobil deveneau adevărate ”cataloage” ale cetățenilor: ” Evidența locatarilor din imobilele care servesc total sau parţial ca locuinta, situate în municipii şi oraşe sau în alte localităţi stabilite de Ministerul de Interne, se tine prin cartea de imobil. (…) Cartea de imobil se incrediateaza de organele militiei administratorilor de imobile sau unuia dintre locatarii imobilului, care sînt obligaţi sa înscrie, pe baza actelor de identitate, persoanele care domiciliază sau îşi au reşedinţa în imobilul respectiv. Aceştia sînt obligaţi sa o prezinte pentru control organului militiei.Cartea de imobil se întocmeşte în doua exemplare din care unul se păstrează de responsabilul cărţii de imobil, iar celălalt, de organul militiei locale.

La cererea responsabilului cărţii de imobil persoanele care locuiesc în imobil sînt obligate să-i prezinte actul de identitate în vederea înscrierii în cartea de imobil.Responsabilul cărţii de imobil este obligat ca periodic sa verifice dacă datele înscrise în cartea de imobil corespund cu situaţia reală a locatarilor, iar lunar, dacă este cazul, să se prezinte la organul militiei unde se afla celălalt exemplar al cărţii de imobil pentru a se opera şi în acesta modificările intervenite.Persoanele care îşi schimba domiciliul sau reşedinţa sînt obligate sa ceara înscrierea în cartea de imobil, la noua lor locuinta, în termen de 5 zile de la sosirea în imobil. În hoteluri sau în alte asemenea locuri de cazare înscrierea se face la sosire, prin grija receptionerilor sau administratorilor, care au obligaţia sa ţină evidenta persoanelor cazate şi să asigure ordinea în asemenea locuri.

Modul de atribuire a CNP a fost stabilit prin modificări aduse Legii 5/1971.