Rolul dialogului între cele două super-puteri ale Războiului Rece în evenimentele anului 1989 şi în prăbuşirea sistemului comunist a suscitat ample dezbateri istoriografice. De la abordările conspiraţioniste, până la cele lucid-raţionale, punctele de vedere exprimate pe acest subiect acoperă o paletă foarte largă. Intrarea unor fonduri de arhivă în cercetarea istoricilor permite acum o nuanţare a opiniilor exprimate şi o înţelegere mai bună a mecanismelor care au condus la încheierea confruntării Est-Vest.
Unul dintre cele mai controversate episoade ale anului 1989 a fost summit-ul din Malta, dintre liderii U.R.S.S. şi ai S.U.A. Faptul că Malta rima cu Ialta nu a făcut decât să grăbească asocierea imagologică a acestei întâlniri cu aceea petrecută în 1945, iar pentru mulţi români Malta să fie sinonimă cu o nouă redefinire a sferelor de putere, petrecută „în culise”! Totuşi, documentele de arhivă dovedesc că, cel puţin la nivel formal, conducerea de atunci a României a fost informată de ceea ce hegemonul lagărului socialist doreşte să discute cu „inamicul imperialist”!
Aşa cum atestă documentele, în şedinţa Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. din 27 noiembrie 1989 s-a discutat mesajul de informare trimis de Mihail Gorbaciov, cu privire la întâlnirea cu preşedintele George Bush, care urma să aibă loc la Malta, în 2-3 decembrie 1989, şi textul scrisorii de răspuns.
Cu acest prilej, Nicolae Ceauşescu a dovedit, prin luările sale de cuvânt, că era foarte bine informat asupra evoluţiilor înregistrate în ultimele luni în Europa. Rolul jucat de Uniunea Sovietică în schimbările politice surprinzătoare înregistrate în statele comuniste europene fusese foarte bine înţeles şi, de aceea, Ceauşescu insista ca în scrisoarea de răspuns să se reliefeze „necesitatea întăririi independenţei şi suveranităţii”. El sublinia valabilitatea vechii teze a „neamestecului în treburile interne”, arătând că trebuie „să înceteze orice amestec, sub diferite forme, amestecul aşa-zis ideologic, care este mai periculos şi trebuie răspuns cu toată fermitatea”.
În opinia lui Ceauşescu, „acum reiese foarte clar că ceea ce s-a făcut în R.D. Germană este organizat de sovietici şi de R.F. Germană. Acelaşi lucru şi în Bulgaria. Bulgarii caută acum să se lămurească de ce au făcut. Spun că nu au ştiut că au datoriile pe care le au. Dar nu se putea ca despre aceste datorii să ştie numai un număr restrâns de oameni. (…) În Cehoslovacia, cu atât mai mult, s-au dus în 1968 şi i-au forţat să aprobe. Dacă consideră că este greşit ce s-a făcut atunci, de ce nu-şi retrag trupele de acolo, şi în loc să le retragă, le întăresc. (…)
De fapt au realizat lovituri de stat organizate. Acesta este adevărul, folosindu-se de ajutorul a tot felul de elemente descompuse, aşa cum a fost şi Adamec, care este un trădător, care, dacă a văzut că nu poate în Biroul politic să-şi impună poziţia, acum iese în stradă”.
Aşadar, Revoluţia din decembrie 1989 nu a fost chiar atât de surprinzătoare pentru Nicolae Ceauşescu, deşi, probabil, acesta încă mai credea că este „cel mai iubit fiu al poporului”!
Finalul Tratatului de la Varșovia. Gorbaciov vorbește despre ” apropierea momentului dizolvării ambelor alianțe”
De la tovarășul Constantin Olteanu
MESAJUL
Adresat tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, din partea tovarășului Mihail Gorbaciov, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice
NOTA
La 23 noiembrie a.c., tovarășul secretar Constantin Olteanu l-a primit pe E.M. Tiajelnikov, ambasadorul URSS la București, la cererea acestuia.
Cu acest prilej, ambasadorul sovietic a menționat că a fost însărcinat să transmită tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Român, președintele R. S. România, din partea tovarășului Mihail Sergheevici Gorbaciov, secretar genearal al CC al PCUS, președintele Sovietului Suprem al URSS, următorul mesaj:
”Dragă tovarășe Nicolae Ceaușescu,
În aceste zile se încheie pregătirile pentru întâlnirea cu președintele SUA, G. Bush. Deși în vederea acestei întâlniri nu există o ordine de zi convenită în prealabil, una din temele centrale va privi, credem, procesele ce au loc în Europa răsăriteană, aspectele internaționale ale acestora, influența asupra situației din Europa și din lume. În orice caz, sînt semnalate din partea americanilor în această privință.
În dezbaterea acestor probleme intenționăm să pornim de la pozițiile noastre principale, examinate în cadrul Consfătuirii de la București a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia, al recentei întâlniri a miniștrilor afacerilor externe ai statelor noastre, care s-a desfășurat la Varșovia.
Poate fi vorba, în primul rând, despre următoarele:
1. Temelia temeliilor relațiilor Uniunii Sovietice cu celelalte state, inclusiv, se înțelege, cu aliații noștri, o constituie recunoașterea dreptului suveran al fiecărui popor de a-și alege calea propriei sale dezvoltări. O asemenea recunoaștere trebuie să fie reciprocă, întrucât fără aceasta nu este posibilă o dezvoltare internațională constructivă.
2. Interdependența crescândă a statelor, deosebit de vizibilă pe continentul european necesită să se pună capăt rămășițelor ”războiului rece”, politicii și psihologiei născute, sau generate de confruntarea dintre blocuri. Ce transformări sunt necesare în legătură cu aceasta, în ce direcție și în ce ritmuri vor avea loc transformările, se poate hotărî numai în contextul și ca urmare a unui dialog general-european constructiv, și în această privință noi nu trebuie să pornim de la zero. Există un fundament bun, Actul de la Helsinki, se desfășoară cu succes procesul general, european, în cadrul căruia SUA și Canada participă pe baze de egalitate.
Uniunea Sovietică și aliații săi sînt gata- și au confirmat aceasta prin acțiuni practice- să reducă pînă la minimul rezonabil forțele armate și armamentele, să treacă de la confruntare la colaborare, practic în toate domeniile.
Noi sîntem gata – și în această privință există dovezi serioase – să respectăm drepturile omului, să lucrăm mînă în mînă cu fiecare dintre cei care tind spre dezvoltarea tradițiilor umaniste europene, spre căutarea unor căi sigure din punct de vedere ecologic de dezvoltare a civilizației.
3. Cele mai curajoase schimbări de pe continentul nostru pot fi însă încununate de succes și pot fi reciproc avantajoase, numai în condițiile menținerii și întăririi bazelor stabilității europene. Acestea nu trebuie să afecteze realitățile teritorial politice statornicite, să renască pretenții teritoriale vechi, sau să dea naștere altora noi, să afecteze granițele existente ale statelor europene. Tocmai aici se ascund cauzele primului și celui de-al doilea război mondial. Pacea în Europa va rămîne trainică atîta timp cît va fi închisă această ”cutie a Pandorei”.
4. Pașii cunoscuți întreprinși în ultima vreme de R.D. Germană au dat naștere multor zvonuri privind ”problema germană”, perspectivele unirii Germaniei. Noi nu intenționăm să intrăm într-o dezbatere detaliată a acestei probleme, dar considerăm în mod ferm că existența și dezvoltarea RDG în toți acești ani a fost și rămîne garanția cea mai importantă a echilibrului european, a păcii și stabilității internaționale. RDG, stat suveran, membru al Tratatului de la Varșovia a fost și rămîne aliatul nostru strategic din Euroapa. Din cîte înțelegem noi, politicienii cu simț de răspundere din Occident înțeleg bine această realitate. Nu pot fi însă subapreciate pericolele provocate de pasiunile și stările de spirit revanșiste, care se înviorează. Încingerea acestora este capabilă să submineze încrederea ce se formează și chiar să dea înapoi toate realizările de importanță istorică în dezvoltarea raporturilor dintre Est și Vest.
O trăsătură esențială a noii gîndiri o constituie deideologizarea raporturilor interstatale. Aceasta contribuie la avansarea dinamică pe calea conlucrării constructive practice, a întăririi încrederii.
În legătură cu aceasta, sunt inconsistente și mioape încercările de a înfățișa restructurarea din Uniunea Sovietică, reformele dintr-o serie de țări socialiste, drept o mărturie, chipurile, a ”eșecului socialismului”. În realitate, este vorba despre un proces de reînnoire a societății socialiste. Este necesar să se renunțe la stereotipurile ”războiului rece”, la calculele mizînd pe folosirea dificultăților temporare ale celeilalte părți în scopul realizării propriilor scopuri.
5. Trecerea la perioada pașnică a istoriei europene necesită garanții reciproce, sigure, de securitate, în această direcție se desfășoară lucrările de la Viena. Aici se pune, inevitabil, și problema noului rolal Organizației Tratatului de la Varșovia și al NATO. În ceea ce privește viitorul apropiat, noi ne pronunțăm pentru transformarea lor în organizații politico-defensive, pentru stabilirea între ele nu pur și simplu a unor contacte episodice ci a unor relații permanente reciproc utile, pentru instituționalizarea unei colaborări interblocuri. Aceasta poate constitui o nouă contribuție esențială la întărirea securității în Europa, la crearea unui asemenea grad de înțelegere reciprocă, care în final va permite apropierea momentului dizolvării ambelor alianțe.
Acestea sînt considerentele în problemele europene pe care intenționăm să le abordăm în cadrul convorbirilor cu președintele SUA.
Imediat după întîlnirea de la Malta sîntem gata să informăm despre rezultatele acesteia pe conducătorii statelor aliate.
În acest scop, la 4 decembrie 1989, s-ar putea organiza o întîlnire corespunzătoare la Moscova. Conducătorii statelor aliate ar putea să sosească la Moscova la 4 decembrie, în prima jumătate a zilei, în așa fel încît lucrările să înceapă la orele 15,30.
Se are în vedere ca din partea sovietică la întîlnire să participe tovarășii M.S. Gorbaciov, N.I. Rîșkov, E.A. Sevardnadze, A.N. Takovlev.
Vă rugăm să ne comunicați componența participanților la întîlnire din partea dumneavoastră.”
Tovarășul secretar C. Olteanu i-a precizat ambasadorului că răspunsul părții române în legătură cu mesajul transmis urmează să fie comunicat ulterior, după ce va fi examinat de conducerea partidului.
23. XI. 1989
PCR dorea și dizolvarea NATO: ”atîta timp cît există imperialism, există luptă de clasă și nu se poate renunța la concepțiile ideologice”
La mesajul adresat tovarășului Nicoale Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român de către tovarășul Mihail Gorbaciov în legătură cu întîlnirea sa cu președintele SUA, G. Bush
Stimate tovarășe MIHAIL GORBACIOV,
Am primit mesajul Dumneavoastră în legătură cu întâlnirea pe care urmează să o aveți, la începutul lunii decembrie, cu președintele SUA, G. Bush.
După cum rezultă din mesaj, la întîlnire, una din temele centrale ale discuției va privi procesele care au loc în Europa răsăriteană și aspectele internaționale ale acestora.
1. Considerăm că la întîlnirea dintre conducătorii URSS și SUA nu se poate discuta, sub nici o formă, situația din țările socialiste. Despre problemele care au apărut în unele țări socialiste se poate discuta numai în cadrul unei întîlniri între conducerile țărilor socialiste. De altfel, Partidul Comunist Româna a insistat de mai multe ori să se organizeze o asemenea întîlnire a țărilor socialiste, însă pînă în prezent ea nu a avut loc. Dacă în cadrul întîlnirii bilaterale sovieto-americane va avea loc o asemenea discuție, aceasta va fi considerată de toate popoarele ca un amestec în treburile interne ale țărilor socialiste.
2. Ținînd seama de problemele grave ale vieții internaționale ca urmare a continuării cursei înarmărilor, în conformitate cu cele discutate la Consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varșovia care a avut loc la București, apreciem că în cadrul întîlnirii sovieto-americane la nivel înalt vor trebui să se pună cu toată tăria problemele securității europene, ale dezarmării și, îm primul rînd, ale dezarmării nucleare. Trebuie să se exprime clar necesitatea renunțării definitive la orice programe și acțiuni de perfecționare și modernizare a armelor nucleare, încetării tuturor experiențelor nucleare, abandonării pentru totdeauna a politicii de așa-zisă descurajare nucleară, indiferent sub orice formă s-ar manifesta. În ce privește reducerea armamentelor convenționale, a efectivelor și cheltuielilor militare din Europa, ele trebuie soluționate în cadrul negocierilor de la Viena.
3. Referitor la formularea din mesajul Dumneavoastră privind ”noul rol” al NATO și Tratatul de la Varșovia, noi considerăm că problema care se pune nu este aceea de a se stabili o colaborare între cele două blocuri militare care ar însemna permanetizarea lor, ci aplicarea celor stabilite în comun de țările socialiste europene privind desființarea concomitentă -într-un timp cît mai scurt- a celor două blocuri militare.
4. Desigur, dezvoltarea relațiilor dintre URSS și SUA constituie o problemă a celor două țări. În ce privește, însă, relațiile și problemele internaționale care se referă la Tratatul de la Varșovia și țările socialiste, ele trebuie soluționate în conformitate cu hotărîrile adoptate în cadrul ședinței Comitetului Politic Consultativ de la București și la întîlnirea dintre miniștrii afacerilor externe, de la Varșovia, în documentele cărora țările socialiste au ”reafirmat năzuința comună de a acționa în interesul socialismului, perfecționării colaborării dintre statele aliate, asigurării securității lor trainice”, a ”dezvoltării raporturilor dintre ele pe baza egalității, independenței și a dreptului fiecăruia de a-și elabora linia politică proprie, startegia și tactica, fără amestec din afară”.
5. Avînd în vedere politica anticomunistă de destabilizare a situației din țările socialiste, în care Statele Unite au rol activ, considerăm că trebuie să se ceară cu toată fermitatea ca SUA să înceteze și să renunțe definitiv la orice politică de amestec în treburiel interne ale altor state.
6. În ce privește problema germană -la care vă referiți în mesaj- și noi considerăm că este necesar să se asigure dezvoltarea socialistă a R.D. Germane, că existența celor două state germane constituie o realitate a Europei de azi și de mîine, care trebuie menținută și respectată, în interesul stabilității și păcii pe continent.
7. Considerăm că ar fi greșit și de neînțeles să se pună problema dezideologizării relațiilor interstatale. Partidul nostru apreciază că, atîta timp cît există imperialism, există luptă de clasă și nu se poate renunța la concepțiile ideologice în viața internațională. De altfel, imperialiștii nici nu ascund acest lucru. Ei declară deschis că vor să consolideze și să întărească forța capitalismului, a imperialismului. În abordarea problemelor internaționale trebuie să se pornească de la respectarea și aplicarea principiilor coexistenței pașnice între state cu orînduiri social-politice diferite.
Trebuie avut în vedere că primul și cel de al doilea război mondial au fost războaie imperialiste, avînd ca scop reîmpărțirea lumii în sfere de influență. Acest pericol va exista atîta timp cît va exista imperialismul.
8. În ce privește propunerea privind întîlnirea din 4 decembrie pentru a informa despre rezulattele convorbirilor sovieto-americane, noi considerăm că nu este necesară o întîlnire la nivel înalt în acest scop. Această informare se poate face pe cale diplomatică sau, cel mult, în cadrul unei întîlniri la nivelul miniștrilor afacerilor externe.
O delegație a Partidului Comunist Român, la nivel înalt, ar putea veni la Moscova în scopul unei întîlniri cu o delegație la nivel înalt a PCUS, în ziua de 5 decembrie, pentru a discuta problemele bilaterale și o serie de alte probleme ale vieții politice internaționale.
Cu acest prilej, delegația noastră ar putea lua parte și la întîlnirea din 4 decembrie, dacă aceasta va avea loc.
Dacă nu va fi posibilă organizarea unei întîlniri bilaterale la nivel înalt, vom trimite la întîlnirea pentru informare, un reprezentant al partidului nostru. Avem în vedere să participe, eventual, ministrul afacerilor externe.
27 noiembrie 1989
