Cu toate acestea, Winston Churchill era un om ca oricare altul, cu defecte, însă principiile lui solide l-au făcut să devină un lider plin de inspirație și viziune. Puteți citi mai jos o scurtă istorie a omului secolului al XX-lea.
Winston Leonard Spencer Churchill, așa cum era numele său complet, s-a născut într-un cadru aristocratic pe data de 30 noiembrie 1874. Tatăl său, Randolph Churchill, purta deja statutul de “Lord” și se pare că i-ar fi insuflat fiului său pasiunea de a face politică. Churchill Senior a
deținut funcția de ministru de finanțe al Marii Britanii. Cei din neamul Churchill se trăgeau dintr-o ramură a celebrilor nobili Spencer.
Mama sa, născută Jenny Jerome, era fiica unui milionar din New York, dar după căsătorie se transformă într-o britanică mondenă, ce făcea parte din înalta societate. Iubea pianul și luase lecții chiar de la un prieten al lui Chopin, Stephen Heller.
Mai târziu, Winston spunea despre mama lui că este “o prințesă din basme. În ochii mei, ea strălucea ca luceafărul de seară. O iubeam din toată inima, dar de la distanţă”.
Winston nu a fost foarte apropiat de părinți, ci mai mult de dădaca sa care îi era și prietenă, sfătuitoare și asistentă; o striga “Old Woom”.
A schimbat mai multe școli și la niciuna nu se putea adapta, fiind o fire rebelă și independentă. Winston avea o problemă de vorbire, fiind sâsâit și bâlbâit.
Mulți ani s-a zbătut ca să treacă peste acest impediment și acest lucru s-a întâmplat, într-un final, după nenumărate discursuri publice pregătite cu atenție și repetate la nesfârșit.
Churchill și-a cunoscut soția la vârsta de 30 de ani, la un bal, însă au mai trecut alți patru ani să se revadă și să o ceară în căsătorie. Clementine Hozier a devenit doamna Churchill pe 12 septembrie 1908, în catedrala St. Margaret’s, Westminster. Au avut împreună patru fete și un băiat.
Încă din anii adolescenței, Winston a afișat un interes pentru armată, așa că s-a înscris la Colegiul Militar Regal din Sandhurst; a intrat din a treia încercare.
După absolvire, a devenit locotenent și, pentru că salariul nu se ridica la nivelul cheltuielilor lui, s-a hotărât să devină corespondent de război.
După mai mulți ani petrecuți prin Cuba, India, Sudan sau Africa de Sud, Churchill a intrat prima oară în politică în 1900, când a candidat pentru un post de parlamentar din partea conservatorilor, pe care l-a și câștigat. Și de aici istoria a început să se scrie.
A făcut parte din partidul liberalilor între 1904 și 1924, dar a trecut în tabăra conservatorilor și a fost liderul partidului din 1940 până în 1955. A devenit Prim Ministru al Regatului Unit în 1940 și a stat până în 1945. A revenit însă în funcție din 1951 până în 1955.
Winston era un etalon de onoare, pentru el onoarea reprezenta valoarea supremă a unei ființe umane. Și după acest principiu și-a ghidat întreaga viață și întreaga strategie politică.
A rămas în istorie ca un lider vizionar, ce lua deciziile în mod democratic și care inspira mulțimile prin discursuri oratorice. A fost adesea caracterizat prin curaj, perseverență și independență.
Spre exemplu, era cunoscut faptul că premierului îi plăcea să joace poker. Și nu juca numai poker, ci și bezique, mahjong sau pinocle, ultimele fiind predecesoarele celebrului Solitaire de astăzi.
Însă pokerul era jocul principal. După cum știm, este un joc de cazino extrem de popular astăzi, însă la acea vreme lucrurile stăteau puțin diferit.
Dacă acum este jucat cel mai mult online, prin anii ’50 sau ’60, acest joc de cazino era jucat în săli cu uși închise, fie la cineva acasă, fie în încăperile din spate ale barurilor. În plus, cazinourile erau destul de rare la acea vreme în Marea Britanie.
E bine cunoscut un episod celebru între Churchill și președintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, când britanicul a pierdut o sumă consistentă de bani.
Potrivit istoricilor, Winston a știut întotdeauna să își comunice viziunea într-un mod foarte expresiv și carismatic. A demonstrat asta din plin atunci când țara lui trecea printr-un moment greu, însă discursurile lui au inspirat oamenii și au condus patria către victorie.
A făcut și greșeli, însă defectele lui umane l-au ajutat de fapt să devină un mare lider. Experții sunt de
acord că Marea Britanie ar fi avut o cu totul altă direcție, dacă Churchill nu ar fi venit la putere în 1940.
Este comemorat peste tot în lume și a fost denumit, de mai multe ori, “omul secolului XX”. Fără doar și poate, rămâne o personalitate marcantă a politicii și a istoriei universale.
