Astfel că în 10 iulie 1290, trei cumani tocmiți ca lefegii (în ideea legăturii speciale dintre cumani și rege), pe nume Arboc, Tortei și Kemenec, pătrund în tabăra regelui și îl ucid în timp ce acesta dormea, fapte menționate și în cronica rusă Ipatievskaia.
În anul 1294, armata regală maghiară condusă de regele Andrei al III-lea intră în Transilvania și-l demite din functia de voievod al Transilvaniei pe Roland Borșa, care se retrage la moșia lui, unde moare în anul 1301, anul morții și al regelui Andrei al III-lea.
Puternicile legaturi ale voievodului cu nobilii români și maghiari din Transilvania l-au pe Andrei să nu-l omoare pe, tocmai în ideea de a nu se declanșa o revoltă generală în provincie.
Interzicerea construirii bisericilor ortodoxe de zid
Ladislau al IV-lea Cumanul a fost un rege al Ungariei, din dinastia arpadiană, care a domnit între 1272-1290.
În anul 1279, regele Ladislau Cumanul, la solicitarea Papei, legiferează pe întreg teritoriul Regatului Maghiar, interzicerea construirii bisericilor de zid în rit ortodox.
Din acel moment, li s-a interzis de către administrația maghiară si românilor din Ardeal să-şi mai ridice biserici din piatră. Românii din Ardeal care îşi ridicasera până atunci câteva biserici de piatră monumentale – a se vedea biserica din Densuş – au fost nevoiți de la 1279 încolo, să ridice doar biserici de lemn, pe scurt, li s-a impus cu forța „lemnul şi spațiile mici”.
