Antarţii, grecomanii, armatolii şi vicleşugul lui Mitri Vlahul
Cătălin Pena , 17 octombrie 2020
La începutul secolului XX, în regiunea istorică a Macedoniei avea să izbucnească o insurecţie, condusă de Comitetul Revoluţionar Macedonean Bulgar Adrianopol, care urmărea dobândirea independenţei Macedoniei şi care va fi înăbuşită de armata otomană în 1903.
Mitri Vlahu era adeptul legii talionului în raport cu antarţii cu care se afla într-un adevărat război. Pentru fiecare aromân ucis de aceştia, el lua capul cel puţin unui grec.
La un moment dat, Mitri Vlahu i-a întins o capcană de zile mari lui Melas, care atunci avea gradul de căpitan în armata greacă.
A răspândit zvonul că el şi ceata sa se ascund în satul Statista. Turcii au aflat, aşa că au trimis, pe 12 octombrie 1904, un detaşament de 150 de soldaţi care a încercuit casele în care auziseră că se ascundea Mitri, dar în care, în realitate, se afla Melas.
Grecul ştia că turcii îi vor da drumul şi a ieşit să se predea. Însă, turcii aveau ordin să-l ucidă pe Mitri, care prea devenise vestit în toată Macedonia… Şi aşa l-au ciuruit pe Melas, tranformându-l în erou al grecilor.
Mitri va continua lupta cu turcii şi cu antarţii, dar va fi omorât şi el în 1906, în satul Dumbeni. Revista „Peninsula Balcanică”, tipărită în România, avea să-i pună, după trei decenii, poza pe prima pagină.
Satul Statista, unde a murit Pavlos Melas, după ce a fost colonizat de Grecia în urma Războaielor Balcanice, şi-a schimbat numele în Melas.
Pages: 1 2
